Cotitura lingvistică

Integrare prin asimilarea limbii

Accederea într-o nouă comunitate social-politică, cum este Uniunea Europeană, cu perspectivele ei devenite apropiate și pentru România, presupune – înainte de orice – aproprierea limbajului, ca mijloc determinant al comunicării. Iată de ce voi prezenta, în continuare, o serie de considerații pornind de la un studiu punctual – identitatea catalană în contextul societății spaniole, dar cu extrapolări și în ceea ce privește acea „cotitură lingvistică” pe care o vor avea de făcut românii, și nu doar ei, odată cu aderarea la UE.
Cu riscul de a specula, intuim o corespondență simbolică între ideea de rasă, așa cum apare ea în discursul naționalist de tip nazist (și după cum a fost preluată, ca element central al identității, în discursul basc) și ideea de limbă, așa cum este ea prezentă în mentalul cultural catalan, și nu numai aici. Diferența este aceea că dacă o identitate legitimitată prin rasă nu permite sub nici o formă accesul din exterior, o idee legitimată prin limbă se prezintă, în aparență, mai flexibilă, mai deschisă elementelor externe; ea permite integrarea prin asimilarea limbii. Subliniez, însă, că dată fiind simbolistica în discuție, este vorba despre un proces de însușire a limbii, proces înțeles ca unul de însușire a identității lingvistice, nu – așa cum s-ar putea crede – de un simplu proces de învățare. Mult dincolo de o simplă învățare, avem de-a face cu un proces simbolic înțeles ca un gen de treaptă inițiatică ce condiționează accesul la cultură, în general. Cu riscul de a ne aventura și mai mult în speculații, învățarea și utilizarea limbii reprezintă, într-un anume sens, mai mult chiar decît poarta de acces la cultura catalană; în contextul prefigurat – la cea europeană – ceea ce reprezintă o poartă care odată pășită nu mai cunoaște cale de întoarcere. Accederea presupune integrare totală, renunțarea – cel puțin în contextul comunicativ, la identitatea culturală proprie. Dată fiind încărcătura simbolică pe care o are limba în această cultură, asimilarea limbii este sinonimă, în fapt, cu asimilarea culturii. Cunoașterea limbii conferă statutul simbolic de locuitor al unui spațiu de manifestare a unei „rase” definite nu – așa după cum am fost obișnuiți – prin anumite caracteristici genetice, ci prin integrarea simbolică în domeniul lingvistic.
Așa după cum am văzut, identitatea culturală este înțeleasă ca un derivat al identității lingvistice. Dar identitatea lingvistică nu presupune asumarea ei explicită; indiferent dacă are loc, sau nu, această asumare, ea este proiectată asupra vorbitorului respectivei limbi. Ea devine un fapt din momentul în care el consimte să utilizeze această limbă. Pe cale de consecință, avînd în vedere raportul de echivalență dintre identitatea lingvistică și identitatea culturală, se realizează și explică apartenența la o anumită cultură. Iată, așadar, contextul în care afirmăm similitudinea dintre semnificația conceptului de rasă și a celui de limbă în culturile pe care le avem în vedere. Apelînd la o lărgire a contextului, situația ne aduce oarecum aminte de stupefacția românilor în fața insistențelor Republicii Moldova de a declara ca limbă oficială limba moldovenească. în cadrul referențialului simbolic în care limba constituie elementul principal al identității culturale, nu se poate accepta ideea că această limbă poate fi utilizată de posesorii unei alte identități – apartenența la domeniul lingvistic implică apartenența la spațiul cultural descris de acesta.
Dacă limba descrie, pe de o parte, o realitate concretă, tangibilă, reprezentată de structura proprie, ea descrie concomitent și o realitate simbolică, ce cuprinde semnificația și funcțiile asociate acesteia într-un anume referențial cultural. Și tocmai această semnificație și aceste funcții simbolice asociate ideii de limbă, în general, nu ar duce nicăieri, soluția preferată fiind cea a diferențierii. (Corina-Gabriela CEPARIU)ropeană, cu perspectivele ei devenite apropiate și pentru România, presupune – înainte de orice – aprop

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!