Schimbarea la față

„Unde sînt cei mai buni?”…

… se întreabă româno-spaniolul George Uscătescu, inspirat de „secretarul florentin” (Machiavelli), sesizînd mersul anapoda al umanității noastre în momentul de grație, nefericit, „cînd istoria a înlocuit cultura și istoria însăși a fost deschisă utopiei”, moment în care „scopul se identifică cu mijloacele și mijloacele devin un complex instrumental în slujba unui singur lucru: puterea pentru putere și cucerirea ei prin ntoate mijloacele”. Și întrebarea europeanului născut în Carpați cade ca o ghilotină machiavelică: dacă e o condamnare aceasta precum că scopul scuză mijloacele, atunci în marasmul lui „bellum omnium contra omnes” (războiul tuturor împotriva tuturor), UNDE SÂNT CEI MAI BUNI, CARE MAI ESTE LOCUL LOR ȘI FUNCȚIA LOR ÂN VIAȚĂ, ÂN POLITICĂ, ÂN CULTURĂ, ÂN CREATIVITATE, ÂN SOCIETATE”? Și încheierea tulburătoare, deconcertantă, dezolantă: „Nu se asistă oare în lume la o amplă, copleșitoare conjurație cu scopul ca CEI MAI BUNI, cei mai dotați din punct de vedere spiritual să fie înlăturați, umiliți, acoperiți de ignonimie și de uitare?”. – Era în 1987, februarie, la Madrid… Pînă la ieșirea noastră din „infern” aveau să mai treacă doi ani și ceva, după care a urmat intrarea în… „infern”! Miezul, actualitatea și gravitatea accentelor puse de această superbă conștiință a Europei sfîrșitului de mileniu doi sînt mai preocupante astăzi ca oricînd. Neavînd și neintenționînd, în fond, nimic catastrofic, afirmările lui GEORGE USCĂTESCU trag firesc necesare semnale de alarmă într-o epocă de răscruce, de criză profundă a existenței umane pe planeta PĂMÂNT (în treacăt fie zis: toate epocile au fost și vor fi „de răscruce”, „de tranziție”, „de criză”!). Martori spectacolului grotesc, la scară planetară, oferit de „actorii” acestui…”ev aprins”, cînd, după părerea altui mare gînditor contemporan, „nimeni nu e în stare să ia în mînă guvernarea epocii noastre”, noi – oamenii puri și simpli nu ostenim a ne întreba, aproape în deșert (se cade însă a nu osteni nicicum!): UNDE SÂNT CEI MAI BUNI dintre noi, spre a pune capăt odată pentru totdeauna acestui derapaj fără frontiere?!… Dar… dacă „CEI MAI BUNI” (hazard ori nu!) nici măcar nu vor fi existînd și sărmana de umanitate („masele largi de pămînteni”…) nădăjduiește în zadar a coborî raiul pe pămînt?! Să ne propunem noi, românii (așa „mioritici”, cum ne ironizează unii!), acum, în pragul intrării în lumea… „bună” a „Euroatlanticului”, să demonstrăm și celor mai sceptici că la noi, în țara lui EMINESCU, „cei mai buni există”, că „bunătatea” și „adevărul” n-au pierit cu totul… (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!