De la lume adunate

Eternul feminin, eternul masculin…

n… sau despre in-egalitatea dintre sexe!

Bărbații și femeile sînt creaturi, ființe, cică de la natură egale unele cu altele! Fie vorba între noi, dumnealor bărbații sînt, vorba unui englez, făpturi ceva „mai egale” decît dumnealor femeile! Dar nu asta-i „problema” noastră aici și acum!…
Femeile – ca să intrăm în miezul lucrurilor – vorbind despre bărbații lor folosesc uneori expresia, cam rustică – „omul meu”, ceea ce bărbații, nu într-atît de posesivi, oricum circumspecți, despre „femeile lor” nu utilizează, că, nu o dată – fapt demonstrat – „omul meu” nu-i numai „al tău”!
Femeile, dragele de ele, sînt mai credincioase bărbaților decît sînt dînșii dînselor, pricină pentru care substantivul biserică e de genul feminin, iar dracul de genul masculin… însă: nu toate „ușile” care scîrțîie și spun „nuuu!” cînd dai să le deschizi spre a intra la căldurică sînt „uși de biserică”; „ușile” care merg unse și-ți gînguresc dulce „daaa!” sînt cu mult mai garantate, chiar dacă prin dumnealor se pătrunde în rai, dar se ajunge în iad (după „lustrația” erotică de apoi!).
Doi cocoși într-o aceeași ogradă nu se practică în mod curent (în gospodăriile țărănești…); în această privință cocoșii-bărbați (mai ales orășenii…) sînt o idee mai toleranți unii cu… altele!
Femeile, firi complexe și diverse, sînt de mai multe feluri: felul întîi, felul doi și desertul… (o masă științific alcătuită, nu neapărat copioasă, dar bogată în toate principiile propovăduite de nutriționiști, trebuie să cuprindă cîteștrele aceste feluri… cînd pofta, firește, vine mîncînd, și te înfrupți prea lacom din felurile amintite, există, la unii „consumatori” riscul situației grave de „galben ca turta de ceară”, ceară din care se confecționează un vast repertoriu de lumînări pentru înmormîntare…). Pe lîngă cele trei fundamentale, mai sînt și alte „feluri”, ca de pildă: specialitatea „casei proprii” (care-i cam fără sare și piper), gustări calde și gustări reci (funcție de bani, că fără bani o rupi în fericire cu… timpul), gustările putînd fi de post (cînd dînsa-i vegetariană și te înfulecă profesional ca pe spanac ori ca pe banană, „în orice post ai fi, bibicule”!) și gustări de frupt (cînd „profesionista” e carnivoră și te papă fript pe jăratec cu fulgi cu tot).
Femeile se mai distribuie în simple și complicate (cu cele simple o scoți tu, nel-cătinel, la capăt, cu cele complicate te scot ele la pepeni), accesibile (cînd ai tu acces la ele) și inaccesibile (cînd ele au acces la alții, iar tu… abces la ele). Criteriul culorii și al nuanțelor naturale nu este operațional, că în materie de prafuri industria chimică n-a avut și nu are taine, umblatul cu păsărica vopsită fiind excelent pus la punct și în curs de continuă perfecționare, așa că brune, blonde, șatene, roșcate ori albe, tot un drac, dacă nu mai mulți…
între două cică nu te plouă! Fals! încercați și veți vedea că iese cu fulgere, trăsnete, bulbuci, stele verzi și ai toate șansele s-o sfîrșești ca chițigoiul pe baligă, otrăvit, înecat, discreditat, reformat, îmbălsămat… Bine-a zis cine-a zis, domnilor bărbați, că „etern-femininul te înalță pe veci”, da, numai că pe vecii-vecilor, amiiin! (Vom reveni). (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!