Lecția de limba română

Nimeni nu știe nimic

întîlnim, de obicei, în manualele de Limba română, propoziția „Nimeni nu știe nimic” pentru a exemplifica pronumele negativ „nimeni” și „nimic”, care rămîn cu această valoare morfologică în scriere și vorbire, spre deosebire de „nici unul/ nici una” sau „nici un/ nici o”, care pot deveni și adjective pronominale negative (nici un om, nici o femeie). Și totuși, ca valoare expresivă, propoziția amintită capătă înțelesuri ilare cînd cineva vrea să ascundă adevărul într-o situație confuză, cum ar fi cea politică: „Nimeni nu știe nimic” despre „fraudarea alegerilor electorale”. Dar cînd le întîlnim separat, fiecare dintre aceste pronume negative are valori expresive, mai ales în vorbirea populară, fie prin pronunțarea în grai regional (nimărui, nemica), fie folosite în proverbe: „Nimeni nu e profet în țara lui”, acesta fiind întîlnit și în limba engleză („No man is prophet in his own country”). De altfel, proverbul ne-a rămas de la romani, folosit de Seneca în tragedia „Troienele”: „Post mortem, nihil est” („După moarte, nimic nu (mai) este”); completată, în continuarea versului: „ipsaque mors nihil” („însăși moartea nu e nimic”). Proverbul se citează în epoca modernă pentru a sublinia caracterul ireversibil al unui final implacabil.
în literatura universală pronumele negativ cu valoare expresivă este des întîlnit. La Fontaine îl folosește pe „nimica” în fabula „Femeile și secretul”, chiar în primul vers: „Rien ne pese tant qu-un secret” („Nimic nu apasă atât (de mult) cât un secret”). Vers care a devenit, de asemenea, proverb rezultat din morala fabulei ce se adresează celor ce nu pot păstra o taină/ secret . Din literatura clasică franceză ne-a rămas și expresia: „Rien n’est beau que le vrai” („Nimic nu-i mai frumos ca adevărul”), întîlnită în „Epistola IX” a lui Boileau, care adaugă, într-un alt vers: „le vrai seul est aimable” („numai adevărul este iubit”). Expresie pentru care „Epistola” lui Boileau a devenit adevărat „L’eloge du vrai”. Și tot din limba franceză ne-a rămas celebra axiomă a lui Lavoisier: „Rien ne se perd… tout se transforme” („Nimic nu se pierde… totul se transformă”). Idee formulată, de fapt, de Heraclit („Totul curge”, în grecește); iar Ovidiu, în „Metamorfoze”, o exprimă în latinește: „Omnia mutantur, nihil interit” („Totul se schimbă, nimic nu se pierde”).
în literatura română valorile expresive ale pronumelor negative se întîlnesc în „Amintirile” și „Povestirile” lui Creangă (nimene, nimenea, nimica, nemica) dar, mai ales, în poeziile lui Eminescu, care și-a împodobit versurile sale cu formele populare ale pronumelor negative: nimeni și nimic, cu „nime” și „nimica”. Iată cîteva exemple de versuri: „Când sorii se sting și când stelele pică/ âmi vine a crede că toate-s nimică” („Mortua est…”); „Zică toți ce vor să zică/ Treacă-n lume cine-o trece,/ Ca să nu-ndrăgești nimica,/ Tu rămâi la toate rece” (Glossa). Și pentru forma specific eminesciană „nime”, în loc de nimeni: „Grija noastră n-aib-o nime,/ Cui ce-i pasă că mi-ești drag… („Floare albastră”); „Părul tău ți se desprinde/ Și frumos ți se mai șede,/ Nu zi ba, de te-oi cuprinde,/ Nime-n lume nu ne vede” (Lasă-ți lumea).
Să mai amintim și expresia în limba engleză „No man’s land” („Țara nimănui”), care desemnează teritoriul dintre două granițe, o regiune pustie, adormită, sau un loc unde se așteaptă evenimente ce nu se produc; cam ceea ce sugerează M. Sadoveanu prin expresia „Locul unde nu s-a întâmplat nimic” (titlul unui roman). De altfel, multe din expresiile în care pronumele negative capătă asemenea valori se întîlnesc și în limbile de largă circulație (franceză, engleză), cum ar fi: „nimeni pe lume” („personne au monde”); „nimica toată” („peau de balle”); nimeni nu știe” („no body till”); „nimic deosebit” („nothing much”, în engleză, și „rien de particulier”), în franceză; „mai nimic” („hardly anything”), „nimic de zis” („il n’y a pas a’dire”) sau „certeinly” etc. etc. (Prof. Marin COSMESCU)i lumea).
Să mai amintim și expresia în limba engleză „No man’s land” („Țara

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!