Umanitatea și sfidările majore

Multe dintre marile probleme și conflicte cu care se confruntă omenirea de azi sînt tratate superficial, ori chiar trecute cu vederea, de mass-media românească. în schimb, în prim-planul dezbaterilor televizate, ca și în paginile de presă, apar în mod repetat, ostentativ și chiar dezgustător, subiecte ale unor permanente scandaluri între partidele politice, între partide și președinte, între oamenii politici, între oameni de afaceri și oameni de presă etc. Se tratează superficial, din păcate, subiecte care „scandalizează” în special oamenii de rînd: evoluția nivelului de trai, natura relațiilor dintre aceștia și instituțiile statului, cum va fi resimțită aderarea la UE, cum se va ieși din iarna care în curînd va bate la ușă și alte asemenea probleme stringente ale vieții de zi cu zi. Să nu se creadă că nu sînt, însă, și foarte mulți dintre noi care își pun întrebări referitoare la viitorul omenirii, la amenințările care planează asupra planetei, la starea lumii de azi, la sfidările majore cărora umanitatea trebuie să le dea un răspuns. Dar, iată că o parte a presei – excepțiile pot fi numărate pe degete – mai prezintă din cînd în cînd și astfel de aspecte, de mare importanță pentru evoluția viitoare a omenirii și pe care, sub nici o formă, nu trebuie să le ignorăm. Astfel, ediția în limba română a revistei „Le Monde diplomatique” prezintă o analiză de excepție a stării de fapt a lumii, la cinci ani de la tragicele evenimente de la 11 septembrie, sub semnătura lui Ignacio Romanet, analiză preluată și tradusă din ediția originală a prestigioasei reviste franceze. Autorul acestui articol, intitulat semnificativ „Noua stare de fapt a lumii” trage și un semnal de alarmă asupra șocului pe care-l poate produce un viitor al nesiguranței, al labirintului de incertitudini, într-o lume bolnavă: „Simptome: Organizația Națiunilor Unite, care ar trebui să reglementeze relațiile internaționale, ezită să constituie o forță de intervenție în Liban, în timp ce politica promovată de Washington și aliații săi, în numele «războiului cu teroriștii», nu face decât să exacerbeze conflictul. în același timp, Iranul a lansat o provocare Consiliului de Securitate, invitând la «negocieri serioase» pe tema chestiunii nucleare. Lumea devine pe zi ce trece tot mai nesigură. Apar noi protagoniști, în special în Asia, problemele devin din ce în ce mai presante: nedreptate socială, sărăcie, migrație, comerț, mediu. Ne aflăm la un moment de cotitură în cadrul a ceea ce numim MONDIALIZARE”.
Caracteristicile acestei noi stări de fapt sînt prezentate sub forma unor elemente de orientare, formulate și grupate în patru remarci generale și zece scurte observații. Acestea punctează reperele stării de fapt a lumii de astăzi: globalizarea economică ce nu pare să fi influențat în vreun fel înfruntările din Orientul Apropiat, adică nici nu le-a declanșat, nici nu le-a întețit și nici nu le-a liniștit; mediatizarea excesivă a Orientului Apropiat nu poate umbri importanța strategică a Asiei, care, prin creșterea economică a Indiei și Chinei, dar și prin pericolul pe care-l poate reprezenta înfruntările între China și Taiwan, Coreea de Nord și Japonia, India și Pakistan, va putea schimba destinele secolului XXI; Africa subsahariană – care nu poată fi ignorată datorită gravelor probleme cu care se confruntă și care constituie un avertisment pentru țările bogate, respectiv sărăcia extremă și migrația clandestină; existența pericolului unui „șoc nuclear”, deoarece în anumite zone ale globului este concentrat cel mai devastator arsenal al tuturor timpurilor, care la o simplă scînteie poate declanșa un dezastru de proporții.
Cea de a patra remarcă generală prezintă cele trei scene pe care ni se joacă viitorul: scena militară, pe care Statele Unite își etalează supremația încercînd să impună o lume unipolară; scena economică și comercială, pe care mondializarea își joacă din plin rolul, însoțită de Banca Mondială, de Fondul Monetar Internațional, de Organizația Mondială a Comerțului și unde „domnesc firmele private și interesele financiare, într-o multiplicare a schimburilor care lasă să se întrevadă perspectiva unei lumi multipolare”; scena ecologică și socială, care grupează problemele pe trei paliere: cel al mediului (poluarea intensă, efectele de seră, defrișările, schimbările climatice care provoacă mari dezastre naturale, apa potabilă), cel al necesității unor reguli internaționale care să elimine nedreptățile noii ordini mondiale (delicvența modernă, evaziunea fiscală etc.) și cel al destinului populațiilor globului (sărăcia, foametea, educația, catastrofe naturale, pandemiile) unde „predomină săracii, dezordinea, nefericirea și haosul”.
Cele zece observații, pertinente, sînt formulate pe baza conflictelor din Orientul Apropiat și întregesc, alături de celelalte remarci, panorama noii stări de fapt a lumii. în toate aceste observații se pune un accent deosebit pe regiunea Orientului Apropiat, care de la războiul din Golf din 1991 se găsește în epicentrul actualului „focar perturbator mondial”, focar care din 1914 și pînă la încheierea Războiului Rece se afla în Europa. „El înglobează acum o arie geografică în care islamul este religia dominantă și unde este localizată, din Pakistan pînă în Egipt, cea mai mare parte a marilor confruntări contemporane: Cașmir, Afganistan, Cecenia, Caucaz, Kurdistan, Irak, Liban, Palestina, Somalia, Darfour…”. De asemenea, referindu-se la frontul mediatic, autorul subliniază în aceste observații că „Telefoanele mobile, camerele miniaturizate și blogurile combatanților sau ale martorilor oculari permit acum o difuzare globală cvasi-instantanee a imaginilor acuzatoare. Oricît de intense ar fi bombardamentele, acestea nu pot distruge firele Internetului, conceput pentru a rezista focului nuclear. Nici aici israelienii nu par să fi tras învățămintele aventurii nefaste a americanilor în Irak după difuzarea scenelor de la Abu Ghraib și a altor mărturii înspăimîntătoare și nici lecția prăbușirii imaginii Statelor Unite în ochii opiniei publice mondiale”.
Sînt invocate și eșecurile politice ale administrației Bush, care a estimat că teama colectivă provocată de tragedia de la 11 septembrie le-a dat mînă liberă pentru a pune în aplicare jocurile geopolitice. Autorul spune despre președintele Bush că „acesta a crezut că poate să reducă toate problemele lumii la terorism și să trateze terorismul numai prin represiunea militară. S-a înșelat. Și a călcat în picioare atîtea principii, a violat atîtea drepturi, încît Naom Chomsky va vorbi chiar despre «administrația cea mai periculoasă din istoria americană», fără a ezita să-și califice țara drept «principalul stat terorist» al planetei”. Se mai accentuează și problema deficitului comercial american, care apasă greu asupra finanțelor internaționale, cu riscul unei scăderi apreciabile a dolarului, o creștere a ratei dobînzilor, o cădere a burselor și o recesiune mondială. Prin aceste ultime observații se atrage atenția și asupra bombei imigrației ilegale, care n-a explodat încă, dar și asupra problemelor de mediu, care vor căpăta o importanță strategică de prim ordin, avînd în vedere poluarea, încălzirea planetei sau creșterea nivelului mărilor. Dacă la toate acestea mai adăugăm și apropierea sfîrșitului erei petrolului, avem în față tabloul sumbru al unei lumi nesigure, ce parcă și-a pierdut sensul normalizării, al unei lumi ce se zbate între viață și… moarte. (Romulus Dan BUSNEA)numite zone ale globu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!