Cîteva clipe de răgaz în capitala Europei

Ciocolată fină, bere și dantelă. Așa s-ar putea rezuma orașul Bruxelles, capitala Belgiei, considerată și capitala Uniunii Europene. Bruxelles-ul e un oraș pe cît de cosmopolit, pe atît de romantic, cu străduțe înguste, străjuite de clădirile vechi, cu doar cîteva caturi, cu parfum și personalitate. Inima orașului e plină de istorie, de rămășițe ale războaielor cu francezii, de clădirile breslelor, adevărate bijuterii de piatră, de terase elegante și biserici gotice impunătoare, ridicate acum aproape o mie de ani. Pentru capitala Europei ai nevoie de picioare bune și pantofi comozi, pentru că, la fiecare colț de stradă, apare o nouă tentație, o nouă străduță ce se cere a fi explorată, un alt muzeu care merită vizitat. Timpul se dovedește, însă, marele dușman, atunci cînd ai vrea să deguști pe îndelete savoarea unei după-amieze de toamnă bruxeleze, în care te pierzi în mulțime, pendulînd între dorința de a admira un vitraliu incredibil și tentația de a intra într-o cofetărie de lux.
în opoziție parcă, Bruxelles-ul nou e un mastodont de sticlă și aluminiu, cu clădiri futuriste, adunate pe o rază relativ restrînsă, în care se fac planuri pentru dezvoltarea Europei. De la Comisia Europei la Parlamentul European, de la Comitetul Social și Economic la Comitetul regiunilor, distanțele se pot străbate la pas. Străzile, marea majoritate cu sens unic și patru benzi, sînt brăzdate de mașini care trec cu viteza săgeții. Luni dimineața, zona „europeană” a capitalei belgiene e plină de tineri de toate națiile, care duc după ei o valijoară pe rotile, în care au stivuit cămășile impecabile, pregătite pentru o săptămînă. Bruxelles-ul nou este orașul „navetiștilor”, al navetiștilor europeni care fug la final de săptămînă în Anglia, Suedia, Franța sau Lituania, acolo unde și-au lăsat familiile, pentru a deveni funcționari în imensul aparat birocratic al Bruxelles-ului.
Statisticile oficiale estimează că, la acest moment, aproximativ 100.000 de persoane lucrează în instituțiile europene de la Bruxelles, iar alți 500.000 de funcționari sînt prinși în diverse structuri adiacente. Este suficient să amintim că peste 3.500 de jurnaliști din toate colțurile lumii au acreditare pe lîngă comisia sau parlamentul european și mulți dintre ei fac naveta nu numai spre țările lor, ci și spre Strasbourg. Cele cîteva sute de mii de oameni pentru care Bruxelles-ul a devenit casa lor oficială lucrează pentru reprezentanțe regionale ale instituțiilor statului din care provin, în sectorul de afaceri, pentru grupuri legale de interese, în calitate de consultanți sau pentru sectorul neguvernamental. Peste 3.000 de federații își au reprezentanțele în capitala Belgiei, iar cîteva mii de firme mari și-au deschis aici birouri. „Cine nu e la Bruxelles, aproape nu există. Aici se ia pulsul Europei”, ne-a avertizat un oficial.
Românii nu sînt o raritate în instituțiile europene, dar cei care au ajuns acolo au făcut-o pe puterile și competența lor. Peste cîteva luni, România va trebui să ofere, oficial, cîteva zeci de funcționari instituțiilor Europei, o misiune care ar putea să dea sau nu măsura capacității noastre reale de a ne integra în elită. (Nicoleta BICHESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!