Europo, venim!

Francofoneala

Val MĂNESCU

Calea Victoriei, București, România. 27 septembrie 2006. O zi care ar trebui să fie istorică pentru români, care să-i facă să se simtă importanți și demni. Din zece în zece metri, polițiști și, mai des, bărbați în costume sobre, cu privirea ageră, păzesc culoarul francofon care taie capitala în două. Trotuarele sînt pustii.
E a doua zi după ce fotbalul românesc și-a dat măsura adevăratei sale valori. în semn de profund respect pentru sportivii francezi, Steaua a plecat steagul. De fapt, Olimpicii din Lyon au arătat românilor cît de dură e viața pe care visăm s-o trăim ca europeni cu acte în regulă.
Dar e și a doua zi după ce Comisia Europeană și-a dat avizul ca țărișoara noastră să fie primită în Uniune. Nu pentru că am fi meritat, ci pentru că avem cel mai mare ritm de creștere economică din Europa. Pentru că asta înseamnă o promisiune în care europenii cred. Premierul se arată optimist. România va recupera decalajul care o desparte de civilizație. Nivelul de trai va crește ca Făt Frumos din poveste, în zece ani cît alții într-o sută. Să începem cu ajutoare. Iarna asta, șase milioane de români vor fi subvenționați de stat pentru plata căldurii. Statul arată că este puternic și poate gestiona umilința de a fi ruda săracă a Europei.
Dar ce demonstrație de ambiție la rendez-vous-ul francofonilor! Cîtă risipă de energie! De la Otopeni pînă în Piața Parlamentului, un șir de pioni portocalii perfect aliniați pe mediana drumului desparte Bucureștiul în două. Axa Nord-Sud taie capitala ca o lamă, paralizîndu-i funcția vitală de comunicare. Frumos oraș! Ar fi trebuit să fie sărbătoare, dar se pare că bucureștenii au lucruri mai importante de făcut decît să fie fericiți că zeci de șefi de state le încurcă treburile cotidiene. Capitala noastră plină de viață e pustie, de parcă avertismentele comisarului Olli Rehn ar fi declanșat o alarmă de război care i-a țintuit pe români în adăposturi. Cînd și cînd, aparent fără nici un rost, cîte o mașină trece în viteză, cu girofarurile sclipind, în vuiet de sirenă. Deși în berăriile din preajma drumului interzis a fost oprită vînzarea berii, bucureștenii par la fel de mahmuri, dar nu asta e cauza pentru care cerul e înnorat. Colac peste pupăză, toamna își face de cap. Plouă peste francofoneala bucureșteană.

Le Sommet de la Francophonie e un eveniment de zece milioane de euro menit să astîmpere mai degrabă foamea de imagine a autorităților autohtone, decît un fenomen care să determine schimbări majore în viața celor cinci continente în care s-a impus, secole de-a rîndul, civilizația franceză. în prima lor zi la București, primarii țărilor africane au admirat laolaltă cu miticii francofoni reprezentarea diformă a generalului Diugol, în timp ce gărzile de corp lămureau într-un mod delicat cîinii comunitari că nu-i frumos să latri la francofoni și să tragi cu dinții de costumele lor diplomatice.
Fruntea sus, române, din glodul uliței! Fii mîndru că ești de-acu’ francofon cu diplomă de european! înalță privirea de pe facturile amețitoare pe care trebuie să le plătești din salariul de o sută de euro! Privește cu încredere viitorul tău de cetățean european de calitatea a doua dintr-o țară care nu e în stare să-și pună singură coșuri de gunoi, dărămite ordine în justiție! O țară incapabilă să-și cheltuiască banii oferiți de generoasa Europă are nevoie de monitori care să-i supravegheze orice derapaj de la normele care pun în mișcare mecanismul economic și social european.
Oricît ne-ar bucura perspectiva unui nou stadiu de civilizație, nu se poate să nu ne amintim că, după război, comisari sovietici au pus la punct crearea relațiilor de producție de tip comunist în România. După cincizeci de ani, alți comisari, un nou început.
Ironică istorie, cinic destin! !

Francofoneala

Val MĂNESCU

Calea Victoriei, București, România. 2

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!