Șah cu nebunii

Ștefan RADU

Oricît ar încerca Mircea Geoană să nege „oareșce aranjamente” între PSD și președintele Băsescu în chestiunea propunerilor de noi șefi ai serviciilor secrete din România, presa – prea adesea păcălită de propriile fetișuri – o ține pe-a ei. în țara asta a aplica regulile absolut normale din sisteme democratice tradiționale este ceva de domeniul anormalului. Reacția clasei politice – care își recunoaște surprinderea – dovedește imaturitatea ei. în plus – așa cum spuneam și altădată – avem un președinte care nu se emoționează chiar din orice și care a dovedit o anume slăbiciune pentru surprizele scenice de anvergură. Propunerea ca George Maior să devină director la SRI este cea mai subtilă mutare de nebuni pe care ar face-o un șahist pentru a da mat adversarului. Spun „nebuni” deoarece în metafora șahistică aceste piese sînt, de fapt, ofițerii din garda regelui, ceea ce se suprapune perfect peste situația în care ne aflăm. Nebunii (ofițerii, după cum îi numesc alții) sînt piese de valoare medie, ușor de sacrificat și foarte eficiente pentru atacurile surprinzătoare. Pot da lovituri de la distanță, în diagonala cîmpului de luptă, din zone protejate. Atunci cînd este cazul, nebunii sînt repede sacrificați doar pentru a obține un avantaj pozițional și strategic. Activarea lor poate schimba cursul unei partide și anunță – de cele mai multe ori – intrarea într-o fază finală a meciului. în cazul de față, care este, oare, intenția președintelui?
Neîndoielnic, surpriza a fost pregătită – într-o discreție totală – pentru PNL, adversarul care oricît ar încerca să-și albească piesele, tot cu negrele joacă. în acest moment, reacțiile ofuscate ale echipei Tăriceanu se contabilizează ca erori politice. A nega aerul democratic al deciziei lui Băsescu este ca și cum ai… fluiera împotriva vîntului. Nominalizarea lui Maior nu poate fi atacată formal. întreaga nație s-a plîns, pînă acum, că se politizează toate instituțiile statului și că funcțiile pe bani publici au devenit recompense pentru clienții celor ajunși la putere, fără aplicare vreunei grile de competență. Iată că în fruntea uneia dintre cele mai importante structuri de putere a statului este propus un om al opoziției. Pînă acum nu am auzit pe cineva de la guvernare că i-ar face reproșuri de natură profesională sau morală. Și atunci – mă întreb – de ce nu ar fi bun de șef la SRI?
Surprinși au fost și pesediștii. Ei au căzut într-o capcană pe care singuri și-au creionat-o. Au o mai veche propunere legislativă prin care ar dori ca să se statueze numirea de către opoziție a șefului SRI și a președintelui comisiei de control parlamentar al serviciilor de informații. Aparent, președintele Băsescu nu a făcut decît „un gest avangardist” și le-a respectat doleanța chiar înainte de a fi legiferată. în acest context, PSD nu poate să se opună la vot acestor propuneri. Numai că „darul otrăvit” a declanșat lansarea pe piața media a fel de fel de scenarii care erodează credibilitatea PSD care este văzut, acum, drept un partener de comploturi antiliberale pentru democrații fideli ai Președintelui. Astfel, o chestiune care putea să fie dovada funcționării sistemului democratic în România a devenit o penibilă dispută în mahalaua politică dîmbovițeană. Pînă în acest moment nu există date concrete despre tratative secrete (nici „pe surse” măcar!), nu a fost făcută vreo declarație aluzivă care să susțină scenariile vehiculate, însă „rețeaua informativă de investigații” ține cu tot dinadinsul să crediteze, în media, posibilul scandal care a trezit noi frustrări în rîndurile Alianței de la guvernare. în final – de fapt – vom descoperi că avem de-a face cu încă o mișcare strategică a omului politic Băsescu. devenit o penibilă dispută în mahalaua politică dîmbovițeană. Pînă în acest moment nu există date co

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!