Viață de cărăuș

Băcăuanul care a trăit toată viața din cărăușie
• un buhușean de 81 de ani face cărăușie de peste șase decenii n bătrîn, bolnav și învins de concurența cu motor, omul vrea să vîndă căruța și caii

Un buhușean a avut afacerea lui și înainte și după 1989. Bărbatul în vîrstă de 81 de ani face cărăușie de mai mult de șase decenii. Copiii nu i-au continuat ocupați, astfel că la ora actuală, bătrîn, ros de boli și învins de concurența cu motor, omul vrea să-și vîndă căruța și caii și să se retragă.
Constantin Secure s-a născut în Buhuși, în 1926, într-o familie cu doi băieți și două fete. A terminat șapte clase, după care l-a ajutat împreună cu fratele mai mic pe tatăl care se ocupa de cărăușie. Așa a deprins ocupația pe care avea s-o continue pînă la bătrînețe. „Era un fel de a fi particular, chiar și pe vremea comuniștilor. Aveam autorizație și nu depindeam de vreun șef. Unde mă chema lumea, acolo mă duceam. Căram mai ales materiale de construcție, de la prundiș la lemn, dar și oricare alte lucruri de care avea nevoie clientul. Pe atunci, se făceau bani buni din asta. Caii îi țineam vreo doi-trei ani, după care îi vindeam și luam alții, mai odihniți. Plăteam chiar și o contribuție pentru pensie”, a povestit bătrînul.
în 1989, Costache Secure a ieșit la pensie. Nu se putea mulțumi însă cu venitul care la ora actuală abia i-a ajuns la 180 de lei, așa că a făcut în continuare cărăușie. „Dacă înainte puteam ține o casă, o nevastă casnică și doi copii numai din cărăușie, după Revoluție lucrurile s-au stricat tot mai mult. Au început să apară mașinile, care făceau exact ce făceam și eu. în căruța mea încăpeau cel mult zece roabe, adică o tonă și ceva de încărcătură, în timp ce mașinile erau mai puternice. De vreo doi ani, ocupația asta a devenit cam nerentabilă”, povestește el. Cei doi băieți ai lui și-au ales alte drumuri decît cărăușia și acum sînt la casele lor: unul e salariat la World Machinery Works Bacău, celălalt, șef pe la Finanțe, în Piatra Neamț. „Am decis să mă retrag, deși tare rău o să-mi pară de cai, m-am atașat foarte mult de ei în atîția ani. Vînd caii și căruța, și mai departe ce-o vrea bunul Dumnezeu! Sînt bătrîn și bolnav, îmi ajunge. Poate vor mai crește și pensiile cu integrarea asta în Europa, iar de nu, mă gîndesc că, oricum, n-o mai duc prea mulți ani”, s-a resemnat Costache Secure. (Alin LEANCĂ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!