Schimbarea la față

Românul e născut (și) poet…

De cînd cu podoaba asta de „libertate” – inclusiv „libertatea de creație” – a proliferat pe plaiurile Mioriței”, mai mult ca altădată (în lipsa cenzurii… bunului simț!) „acel soi ciudat de barzi” (iarăși Tu, Eminescule!) care încearcă… literatura cu… degetul (unii și cu calculatorul!). Să fim mai limpezi: pe la filialele scriitorilor profesioniști (membri, așadar, ai USR – UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROM+NIA) se perindă o gamă diversă de autori de toate vîrstele (de la, să admitem, treizeci pînă la nouăzeci de anișori!) care vor să pătrundă în UNIUNE, c-au auzit ei că „dă bine” să fii scriitor de meserie, cu carnet de membru în regulă, că din chestia asta ar deriva oarecari „binefaceri”, un plus de sărăcie la pensie, în primul rînd, dar înainte de toate e vorba, ce mama dracului, de prestigiu, și ce-o mai fi, niște „te-miri-ce-uri” acolo! Dar cine ne sînt acești visători? Neîndoielnic oameni, unii chiar stimabili, serioși, sensibili și cu oarecare știință de carte. Că vor fi fiind de talent, conștienți de ceea ce înseamnă asceza scrisului, sensul și disciplina creației… asta rămîne de analizat pe texte! Fapt e că acești aspiranți la gloria muzelor și la un dram de amăgitoare eternitate vin și-ți toarnă pe masă un teanc de cărți (cel puțin trei – că asta-i condiția princeps de accedere în USR), volume apărute la felurite „case de editură”, apariții plătite de dumnealor autorii, adică „în regie proprie” (adică pe bănuții clientului, adunați cine știe prin ce sacrificii ori, de ce nu, din oarece „tunulețe”, că doar s-a dat drumul la capitalism, în fine, omul face ce vrea cu banii lui!). Dar cine sînt redactorii de carte, editorii, acei cenzori ai calității și textului bine scris, să reziste eroziunii timpului? ! Ei bine, mulțimea de editori de „lume nouă” sînt niște onorabili concetățeni interesați nu atît de calitatea „literelor” tipărite, cît de mica lor afacere care, e normal, trebuie să meargă, deh, „primum vivere”… Pe scurt, autorii noștri în chestiune vin și cată să-și dreseze un „dosar de primire” în USR, n-ai cum să-i refuzi, că nu-i frumos! Te-apuci tu, funcționar… profesionist în „potrivitul cuvintelor”, de citit și răscitit plachetele, volumașele, „cărțile”, să vezi care-i chichirezul demeresului estetic al potențialului „membru al USR”, și citești, citești și nu te dumirești, de cele mai multe ori, cu ce-a greșit… hîrtia și umanitatea noastră! Totuși, să fim drepți, printre „propunători” se mai furișează și cîte un condei autentic, că altfel nu se poate! Și mai e ceva: selecția naturală (în cazul nostru selecția prezidată de criterii estetice) funcționează, în cele din urmă, ca o ghilotină, oricîte favoritisme, influențe, pile, pistoane și… telefoane ar mai funcționa și în acest atît de delicat domeniu! Se mai șoptește prin „cercurile de specialitate” că unii s-au ales membri ai USR și pe bază de… „sponsorizări” acolo unde și la cine trebuie! Nu știu, nu cunosc, n-am văzut, bîrfește lumea! Noua conducere a USR, desemnată la ultima Conferință pe țară a scriitorilor, a proclamat drept criteriu unic de primire în marea (mica!) familie a celor ce… cuvîntă întru frumusețe și adevăr, valoarea și numai valoarea! Atenție, dar, la SELECȚIE, la ce promovăm, la ce selecționăm spre a ne reprezenta la examenul prezentului și viitorului. Semnalul de… atenție în privința modului în care generațiile succesive de creatori își efectueză SELECȚIILE, veritabil „semnal de alarmă”, îl trage tot un român de-al nostru, rătăcit prin Europa interbelică (veac XX). Iată ce ne spune magistrul PIUS SERVIEN (pre numele din țară ȘERBAN CIOCULESCU) în această speță: „Alegerea se află la baza esteticii și onestitatea la baza alegerii. /-/ Cât valorează o societate, tot atât valorează și selecțiile pe care le face. /-/ Viitorul va contempla monumentele noastre și ne va judeca după ele”! Vasăzică „onestitate” și „valoare”… de meditat adînc! Să considerăm aceste „indicații” drept un avertisment serios pentru toți acei care vor să fie „selectați” în „bătălia pentru viitor”, pentru… eternitate, că e neplăcut să te arate urmașii cu degetul! Scrieți, băieți, dar scrieți cum trebuie sau dacă nu puteți nu… mai scrieți! (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!