Istorii cu zîmbete

Sorbind din lumina cărții

* O bibliotecă din vremi îndepărtate

Printre începuturile culturii băcăuane, cam prin 1914, se numără și înființarea unei biblioteci pentru elevi în Fundătura „Buna Vestire”. O casă lungă la stradă, cu acoperișul de șindrilă și geamuri mici. Aici „putea intra și împrumuta cărți pentru cetit, elevii din toate clasele elevilor”. Inițiatorii „acestui lăcaș de lumină, în afara Școalelor, au fost Dr. Vassian și profesor Eugen Revent”.
Alecu Constantinescu, unul dintre cititorii de atunci, își amintea: „Ne întâlneam în fundătura Buna Vestire, în fiecare sâmbătă seara, de la ceasul 8,30 până la 11 fix, oră după care sub conducerea celor mari plecam spre case pe sub lumina felinarelor cu gaz (electricitatea era numai prin centru!)”. Și, iată cum se proceda: „Pe lângă cea ce citia fiecare în jurul unei farfurii cu smochine și stafide, în cuvântări ocazionale poetul îndurerat <>”, ne purta grija copilăriei prin tot trecutul de lupte glorioase ale strămoșilor”. Apoi „se ceteau și se discutau numai lucruri pentru mintea noastră. Se punea în dezvoltarea acestor mici, atâta suflet și atâta bun simț (de reținut! – n.a.), că ființele noastre primiau cu toată convingerea și cucernicia copilăriei de atunci ceasurile de reunire sub conducerea profesorului Revent”.
Fostul elev Constantinescu adăuga: „Vor rămâne neuitate multora dintre noi, cântecele de dor și jale, cântate de răposatul I. Stupcanu. Cu glas ca de bariton, cu mlădieri de multă duioșie, pregătit scolastic, în cetatea aproape uitată a Iașului, făcea când să ne înfioare forța temperamentului său, când să ne umezească ochii, cu mlădieri pierdute în raza fumegătoare a lămpii aprinsă în tavan. Câte odată veniau și alți profesori și oameni de bine”.
Din nefericire, existența bibliotecii a fost scurtă. Sufletul ei, profesorul Revent, în anii 1915 și 1916 nu se mai poate prezenta la școală. Rana căpătată în campania din 1913 i s-a agravat, iar „în iunie 1917 nu poate participa la examenul final”. La 25 martie 1918 Eugen Revent cade răpus de boala necruțătoare. Ce s-a întîmplat cu mica bibliotecă? Aceasta intră în uitare, iar cărțile se risipesc. Rămîne în istoria băcăuană a culturii doar ca „biblioteca din Fundătura Buna Vestire”. (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!