Cu rețete moștenite din părinți

Un tîrgocnean a obținut brevet de invenție pentru unguente dermatologice

• unguentele sînt produse naturiste, iar inventatorul caută soluții pentru a le înscrie în categoria medicamentelor n el susține că poate vindeca proriazisul, mîncărimile de piele, arsurile și chiar cancerul de piele

Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci din România a acordat brevet de invenție lui Mihai Grozescu, din Tîrgu Ocna, pentru un „unguent dermatologic destinat vindecării afecțiunilor epidermei”. Brevetul, cu numărul 119766, din 2005, a fost pus în valoare de inventator, dar numai pe piața produselor cosmetice, pe care a lansat șase produse din această gamă. Unguentul brevetat conține rășină de brad și ulei de flaorea soarelui, scoarță de soc și ceară de albine. „Invenția – se arată în brevet – are avantajul că, prin aplicare, se obține un produs farmaceutic numai din ingrediente naturale, cu efecte benefice asupra multor afecțiuni ale pielii”. Cunoscutul medic băcăuan dermatolog, dr. Nicolae Apetroaie, a testat în clinica sa produsul în perioada 2004 – 2005 – și a semnat un memoriu în care susține că a obținut, cu acesta, „rezultate foarte bune”. Pentru că nu are bani și studii de specialitate, Mihai Grozescu se bate, însă, de o bună bucată de timp, cu morile de vînt, pentru a lansa produsul pe piața medicamentelor.

Viața lui Mihai Grozescu, om de afaceri din Tîrgu Ocna, acum la vîrsta pensionării, este un roman, iar în unele episoade ale ei bate chiar filmul. Este om de-al locului, născut și crescut în Vîlcele, un sat din preajma Salinei. A făcut o școală militară și a intrat în miliție, s-a pus de-a bățul cu mulți dintre mai marii vremii și a călcat des pe bec, în circumstanțe care țin numai de vechea orînduire, astfel încît pînă la urmă a fost nevoit să ia școala de la capăt și să învețe meseria de sondor. Nu-i pare rău nici acum și chiar se laudă că a fost cel care a tras conducta pe sub canalul Dunăre-Marea Neagră, la Castelu (Medgidia), lucrare apreciată atunci ca o premieră națională. Sufletul lui a rămas, însă, tot acasă, unde s-a întors și unde s-a dedicat, la anii de pensie, unei pasiuni pe care a moștenit-o de la bunica și de la mama sa. Ele au fost, la vremea lor, cunoscute tămăduitoare, la care mulți au apelat și tot mulți suțineau că s-au și vindecat. Numai cu leacuri „băbești”, cu ceiauri și tincturi din plante, după rețete moștenite din bătrîni. „Aproape 35 de ani m-au preocupat lucrurile acestea – spune Mihai Grozescu – și am învățat pe de rost feluri de feluri de leacuri și tratamente. Dar scînteia care m-a împins pe drumul de acum a apărut în momentul în care, traversînd o pădure din Berzunți, mi-a atras atenția un brad falnic, lovit avan de secure. Rana lui, adîncă, se umpluse de clei de brad, de rășină, și se vindeca vizibil. Mi-am zis că asta, rășina, are puteri de regenerare și m-am decis să o încerc și pe altfel de ființe. Numai eu știu cîte pisici, cîți iepuri, cîte alte animale am uns de atunci cu cremele mele din rășină de brad”.

„Șamanul” din Vîlcele

Despre vindecătorii cu plante și ceaiuri s-a dus vestea în multe rînduri, în România, mai ales în ultimii 15 ani. Unii au ajuns adevărați nababi pe această bază, dar mulți dintre cei care au încercat leacurile lor nu s-au ales cu nimic pentru sănătate. Mihai Grozescu știe asta, i-a urmărit pe majoritatea dintre ei și spune că a vrut să treacă peste acest handicap. „Bunica mea făcea creme pentru arsuri și opăreli, mama la fel – spune Grozescu. Dar le făceau emipiric. Eu m-am apucat serios de citit și am încercat fel de fel de soluții. L-am căutat pe medicul Apetroaie, la Bacău, pentru că știam că este un mare specialist în dermatologie. Om deschis la nou, mi-a acceptat unguentele. Am vindecat pe mulți, unii sînt chiar medici, de exeme care nu mai aveau leac. Dar visul meu a fost să brevetez ceea ce realizasem și am reușit. Am probat totul în fața unei comisii de farmaciști, de specialiști în domeniu”. Mihai Grozescu le-a dat, specialiștilor, rețeta aproape în întregime. A păstrat pentru el numai o parte dintre secretele ei. La fel a procedat și în colaborarea cu foarte cunoscuta firmă Hofigal, cu care a început un proiect, dar cu care nu a ajuns la finalizare, pentru că Hofigal – spune el – a vrut mult mai mult. Pentru că nu le-a dat totul, firma s-a retras. Au apelat și alții, la fel, cu bani mulți, cu miliarde, dar secretul a rămas nedesconspirat.

Producție în laboratorul propriu

Cu soția sa, Teodora, Mihai Grozescu a luat taurul de coarne. Mai întîi a cumpărat o societate, care se numește și acum „Antonia Stil”, în Tîrgu Ocna, în vechiul complex comercial din Centru. I-a plăcut numele societății, pentru că îl poartă și fiica sa, Antonia. „Am muncit mult – spune Mihai -, pentru a menține pe picioare societatea. Am căutat să am, aici, toate condițiile cerute la autorizările de tot felul. Acum lucrez cu trei fete, produc unguentele și le comecializez, așa cum mi se permite, ca produse cosmetice”. Deși prin brevet produselor lui Grozescu li se reconoaște calitatea de vindecare „de două ori mai rapidă față de alte produse” și că regenerează țesuturi distruse, că vindecă în 23 de zile arsurile solare, ca și alte feluri de arsuri, că nu mai este nevoie de alte produse pe lîngă ele, că psoriazisul este vindecat în proporție de 60%, că vindecă mîini și călcîie crăpate și că nu sînt reeacții adverse, acestea nu sînt primite pe piața medicamentelor. „Nu am o ambiție deșartă să le văd acolo – a precizat Grozescu. Dar dacă ele vindecă, de ce să nu fie primite ca atare? Numai că pentru aceasta mi s-au cerut cîte 1.600 de euro, pentru fiecare, pentru testări și alte lucruri, astfel încît eu aș avea acum nevoie de 12.000 de euro cash și nu-i am. Iar despre finanțări și granturi nu mai poate fi vorba. Am încercat și la Sapard și în alte părți, dar lumea mă privește cu suspiciune. Or, eu vorbesc prin rezultatele unguentelor mele”. (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!