Studenții băieți nu au locuri de cazare în căminele din Bacău

Dimineață superbă de toamnă. Soarele încă își arată puterile, iar fetele profită de căldură, ca să mai poarte tricourile decoltate de vară. Cursurile, cărțile sau foile de hîrtii cu care se vîntură alene pe alei le trădează statutul: sînt studente. Cele mai gălăgioase, în primul an, iar cele mai reținute, veteranele. De jur-împrejurul lor roiesc băieții. Cu și fără treabă, cu și fără motiv. Atmosferă tipică de campus studențesc. Ici-colo, cîte un grup de băieți se anunță unde și-au găsit „hogeac”. Cuvîntul îmi atrage imediat atenția, pentru că are conotații interlope, dar realizez că studenții îl folosesc în același sens cu „gazdă”, pentru cu totul alt gen decît cel înțeles de „pești” sau interlopi. Mă îndrept către Căminul nr. 2, cel de băieți. Geamuri lipsă și atmosfera de loc părăsit. La ușă, niște puștoaice din anul I îmi spun că habar nu au ce corp de clădire este, dar mă îndeamnă să intru. în hol, un morman mare de paturi de campanie și diverse piese de mobilier aruncate în dezordine spun totul despre cazarea de care au parte băieții. Apuc să fac fotografii și mă îndrept către holuri, acolo unde se aude ceva zgomot. O femeie de serviciu se face repede nevăzută și mă ia în primire un muncitor. âi spun cine sînt și mă îndrumă către biroul administratorului. ânăuntru, o femeie cu părul ondulat, căzut peste umeri, se ridică să mă întîmpine dintre mormanele de pături, cearșafuri și alte „obiecte de cazarmament”. Apuc s-o întreb dacă pentru băieți s-a făcut vreo cazare și îmi spune că, din păcate, în acest an, „nu am putut caza nici un băiat”. Dar, crede ea, cel mai bine ar fi să vorbesc, totuși, cu „domnul prorector, pentru că el a purtat și negocieri cu liceele și nu a obținut nici un loc de cazare pentru studenții noștri”. Amabilă peste măsură, femeia m-a scos din imobil și m-a îndrumat către birourile conducerii Universității.

Căminul va fi gata peste nouă luni

Scot sesizarea care ajunsese la redacție și mă îndrept către secretariat. Avîntul mi-a fost oprit de secretară, care mi-a spus că toată conducerea instituției este în ședință. Mă întorc și mă așez pe o bancă. Intru în vorbă cu studenții și aflu că nici unul dintre ei nu are cazare în cămine. „Prin lege, orice instituție de învățămînt superior are obligația să cazeze cel puțin 85% din totalul de studenți fără taxă. Acum, nu știm cîți și-au găsit loc, încă nu este definitivată situația, dar cereri sînt vreo două mii, din cîte am auzit eu. E o mare problemă, pentru că o gazdă ajunge la 150 de euro pe lună, ba chiar și mai mult, dacă sînt condiții mai deosebite. Conducerea Universității a promis să rezolve într-un fel situația, dar nu s-a putut”, ne-au spus studenții.
într-un final se termină și ședința. Sorin Boiciuc, directorul administrativ al Universității, susține că studenții exagerează cu reclamațiile. „La cererea lor, am făcut demersuri insistente la conducerea Ministerului, pentru a obține fonduri de reabilitare. Și s-au obținut. Am înțeles că valoarea proiectului se apropie de 30 de miliarde de lei, pentru că, în afară de pereți, totul se înlocuiește și se modernizează. Lucrările au început în urmă cu o lună și trebuie finalizate anul viitor. La ora actuală avem cazați aproximativ 500 de studenți, băieți și fete. Căminul care a intrat în reabilitare putea găzdui 400 de studenți și, față de anii trecuți, cînd asiguram cazarea a peste o mie de studenți, anul acesta trebuie să ne limităm la ce avem. Am căutat, într-adevăr, locuri de cazare la licee, dar, avînd experiența anului trecut, directorii ne-au refuzat. Programul și comportamentul studenților noștri era incompatibil cu programul liceenilor, ca să nu mai spun că ni se cereau cîte 30.000 de lei pe noaptea de cazare, ceea ce era peste posibilitățile noastre financiare”, ne-a spus directorul Boiciuc. Studenții, însă, care între timp aflaseră de ziarista care se interesa de soarta căminului au spus că de cînd au început lucrările la cămin pe-acolo nu se văd decît doi, cel mult trei muncitori buimaci, care „zgîrmelesc tencuiala”. „Cică s-a organizat licitație internațională pentru lucrarea asta și ne-am și speriat cînd am auzit. Cînd colo, a venit o firmă din Bacău, Eccor, care are un an la dispoziție să facă lucrarea. E clar că au tot timpul din lume și că abia spre finalul termenului vor băga mai mulți oameni la treabă”, s-au arătat sceptici studenții. (Mirela ROMANEȚ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!