Reîntoarcerea la origini

Argumente istorice, versus vorbe-n vînt…

Iredentismul maghiaro-secuiesc și-a încheiat recent vacanța manifestîndu-și prezența și intențiile – prin glasul său cel mai autorizat – liderul UDMR Marko Bela – în ce privește dobîndirea „prin mijloace constituționale” a autonomiei totale a ținutului secuiesc, sprijinindu-se în acest demers pe „realitățile istorice favorabile acestei etnii”. Care „realități” sînt numai de ea știute și ținute la mare taină, pe mînecă și pe post de care de ași. Din păcate (pentru ei, desigur) sînt contraziși în argumentele lor de conținutul a numeroase documente aflate chiar în arhivele… maghiare. Unul dintre acestea a fost studiat, tradus și ne este prezentat de către unul din reputații istorici băcăuani, colaborator constant și de prestigiu al publicației noastre. Cele cinci episoade pe care le vom publica în cadrul acestei pagini vor lămuri – cu argumente istorice indubitabile – adevărurile pe care liderii UDMR le resping cu ostentație, deși avem mari rezerve în ce privește necunoașterea de către aceștia a documentelor la care vom face referire:

Un manuscris latino-dac despre „blaki”

în arhivele Academiei de Științe a Republicii Ungaria este păstrat „Rohonczi Codex”. Acesta are cota A.1.173/ II. Codexul a fost numit astfel „deoarece, până în anul 1907, a fost păstrat în localitatea Rohoncz din Ungaria. Groful Batthyany Gusztav, în anul 1838, a dăruit manuscrisul respectiv Academiei de Știință a Ungariei”.
Viorica Enăchiuc, arheolog, cercetător științific de valoare, înainte de anul 1982 a aflat despre existența acestui manuscris. Preocupările cunoscutului specialist în domeniul cercetării civilizației dacilor și a urmașilor acestora, format la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Filologie, secția Română-Istorie, promoția 1963, a continuat activitatea de studiere pe numeroase șantiere arheologice ale României. La începutul anului 1982 a adresat Institutului de Studii Istorice și Social-Politice o cerere prin care a solicitat obținerea unei copii integrale a Codexului Rohonczi. Ion Popescu Puțuri – directorul institutului respectiv, a dat curs cererii primite și a întreprins demersurile necesare. Academia de Științe a Republicii Ungare a rezolvat pozitiv rugămintea în cauză și a dispus fotocopierea manuscrisului și expedierea lucrării către solicitant.
Către sfîrșitul anului 1982, omul de știință Viorica Enăchiuc a primit spre cercetare copia manuscrisului Codex Rohonczi. Cercetările făcute asupra valorosului manuscris au dus la unele concluzii preliminare. Acestea au fost aduse la cunoștința opiniei publice din România prin intermediul revistei „Anale de istorie”, anul XXIX, nr.6/ 1983, p.105-116.
Munca pentru cercetarea acestui manuscris a ridicat o sumedenie de probleme, pe care Viorica Enăchiuc le-a rezolvat într-un mod strălucit, de-a lungul unei perioade îndelungate de timp, printr-o activitate continuă desfășurată în România, Italia, Danemarca, Cetatea Vaticanului.
Satisfacția deplină a fost obținută de-abia în anul 2002, atunci cînd a fost publicată cartea „Rohonczi Codex. Descifrare, transcriere și traducere”. Autorul lucrării este Viorica Enăchiuc. Cartea publicată are 847 de pagini. Aceasta cuprinde: Prefața – semnată de Mihail Diaconescu; Cuvânt înainte – semnat Viorica Enăchiuc; nota explicativă – semnată V.E.; textul transcris în latina vulgară și tradus în limba română – al celor 3.244 de rânduri împărțite în patru cărți; descrierea celor 87 miniaturi, notele explicative în număr de 149, reproducerea foto a celor 448 pagini, câte are manuscrisul, unele însemnări ale celor ce au încercat transcrierea și traducerea textului, filigranele hârtiei folosite la recopierea textului, planșe care demonstrează „similitudini între semnele Codexului Rohonczi și semnele scrierilor din epoca bronzului… scrierile alfabetice”; postfața I – semnată de prof. univ.dr. Gheorghe Ciobanu; II – semnată de prof. univ.dr. Ariton Vraciu; III – semnată prof. univ. dr. doc. Ioan C. Chițimia; IV – semnată prof. dr. Nicolae Dunăre; V – semnată prof. univ. dr. doc. Pandele Olteanu; bibliografie selectivă, lista celor 14 studii publicate de către Viorica Enăchiuc, vocabularul comparat al latinei vulgare folosite în Codexul Rohonczi, limba latină clasică, alte limbi indo-europene, harta Daciei (sec. I-II e.n.) după geograful Ptolomeu, harta fortificațiilor românești din secolele VIII-XIII, traducerea franceză a textelor arătate mai sus.
Informațiile oferite de text, reprezentările miniaturilor au oferit cercetătorului posibilitatea să stabilească faptul că textul original a fost scris pe teritoriul actual al României, în zona de la sudul Carpaților Meridionali, în secolele XI-XII, în limba latină vulgară, dar în alfabetul limbii dacilor. Scrierea textului a fost realizată de la dreapta la stânga și de jos în sus. Manuscrisul păstrat este o copie realizată în prima jumătate a secolului al XVI-lea, pe pergament confecționat în Italia. Limba folosită are numeroase cuvinte de proveniență dacă și care au fost folosite de vorbitorii latinei vulgare pe spațiul lor de viețuire și conviețuire cu celții, coloniștii romani, greci și celelalte neamuri cu care au venit în contact strămoșii românilor. Manuscrisul se referă la evenimentele petrecute pe teritoriul „Daciei”, mărginite de: Tisa, Nistru, Marea Neagră, zonele de la izvoarele Nistrului și ale Tisei, Dunăre, în perioada cuprinsă între anii 1050-1104, atunci când statul „Clakilor” a fost condus de Vlad. Acesta n-a fost un personaj imaginat de autor sau autori. Vlad a fost o personalitate politico-militară ridicată din rândurile populației românești autohtone pe spațiul geografic sus-arătat, care a fost numită atunci cu termenul „Clakă”. Conducătorul locuitorilor „Daciei” a fost cel care a organizat lupta de apărare a teritoriului statului respectiv împotriva năvălitorilor: uzi, pecenegi, cumani, unguri. în lupta împotriva dușmanilor, Vlad s-a bucurat de sprijinul substanțial al mitropoliților care s-au succedat la conducerea statului mitropolitan din statul „Clakilor”. Personalitatea lui Vlad a fost cunoscută de către împărații de la Constantinopol, de către regele Ungariei, cei ce conduceau statele germane. Opera scrisă pe pământul actual al României a prezentat întrevederi dintre Vlad și Alexis Comnen, discursuri rostite de către cele două căpetenii politice, corespondențe dintre aceștia. Rolul mitropoliților în statul „Dacia” este pus în evidență de cuvântările rostite de aceștia la evenimentele militare, politice, precum și de corespondențele primite și expediate de către aceștia. Opera realizată de reprezentanții românilor în secolele XI-XII reflectă gândirea politică, religioasă, militară, culturală, juridică a „blakilor”. Practicarea discursurilor, creațiile literare (oda, imnul, cugetarea, proverbele, epigramele demonstrează înaltul nivel cultural al românilor din epoca respectivă).
Semnele folosite în scrierea acestei opere au asemănări cu cele întrebuințate pe teritoriul populat de strămoșii românilor în perioada bronzului și cele care au urmat. Faptul demonstrează statornicie, autohtonie, continuitate, civilizație, organizare. Opera este realizarea unuia sau a mai multor demnitari religioși ortodocși, scrisă în perioada de după marea schismă. Faptul este demonstrat de conținutul documentului. în întreg cuprinsul manuscrisului nu s-a pomenit deloc despre activitatea realizată de către reprezentanții cultului catolic. Ignorarea acestora a fost una voită, datorită rivalităților dintre acesta și cultul ortodox. (Prof. dr. Dumitru ZAHARIA)ază „similitudini între semnele Codexu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!