Poetul cocorilor albi, răsplătit la el acasă

„La împlinirea vîrstei de 65 de ani a fost sărbătorit. Acum, cînd are 70, în jurul numelui său s-a făcut tăcere. Mă refer la d-l Sergiu Adam, fostul, pînă de curînd, director-onorific al revistei «Ateneu» și actualmente redactor-șef al trimestrialului «Vitraliu», poetul «blajin» a două țări mitice – «Țara de lut» și «Țara cocorilor albi» -, istoric al «Ctitoriilor mușatine», romancier, traducător. Sînt cîteva instituții care ar trebui să păzească mereu calendarul. Constat, cu mîhnire, că n-o fac. Ar fi simplu să pun această neglijență pe seama verii, cînd, năucită de căldură, multă lume e amnezică. Dar, desigur, nu luna lui Cuptor e de vină. Dacă intenția de a-l omagia ar fi existat, momentul ar fi fost stabilit de mult. O fi pitită vreo dată în agenda consiliului municipal sau a celui județean? Mă îndoiesc. Domnii care le alcătuiesc nu-i recunosc decît pe ex-băcăuani, și nici pe aceștia din propria lor inițiativă”.
Acestea sînt cuvintele pe care criticul literar Constantin Călin le-a scris în urmă cu cîteva luni. Că dînsul a avut dreptate, nu încape îndoială. Iată că, zilele trecute s-au decernat premiile Colocviilor revistei „Ateneu”. Și, una din suprize, a fost momentul cînd s-au acordat premiile. între cei distinși cu diplome și bani de conducerea revistei „Ateneu” s-a aflat și Sergiu Adam. I s-a conferit „Premiul pentru întreaga activitate”, aici, la Bacău. Tîrziu? Dacă e să ne gîndim cu ceea ce au făcut colegii de breaslă de la Iași, da. Altminteri, niciodată nu e prea tîrziu.
Cu modestia-i specifică, scriitorul n-a putut decît să-și exprime mirarea și mulțumirea față de gestul făcut de colegii mai tineri ai publicației la care a lucrat aproape jumătate de veac. „Premiul oferit a fost o mare supriză pentru mine. Nu mă așteptam la așa ceva. Eram obișnuit să ofer premii, nu să le primesc”, avea să ne declare Sergiu Adam.

Unele cărți nu vor vedea niciodată lumina tiparului

Acum este pensionar. Dar nu stă deloc. Nu acceptă un asemenea gînd. „Mi-e greu acum. Am 48 de ani de vechime în «cîmpia muncii», cum spune George Călinescu, și mi-e greu să stau acasă. De aceea am acceptat să mă apuc de lucru de revista «Vitraliu». Sînt obișnuit să muncesc. De vreo 20 de ani, nu mi-am luat nici un concediu de odihnă. N-aveam nici unde să plec, nici cu ce. De multe ori spuneam că vreau să-mi vînd concediul. Dar nu s-a găsit nici un cumpărător”, ne-a spus, zîmbit, scriitorul.
Chiar dacă a ieșit din fața reflectoarelor, Sergiu Adam lucrează intens. Unele din cărțile sale vor apărea, în curînd, în librării, altele, s-ar putea să nu vadă prea curînd lumina tiparului. Sau cel puțin așa consideră dumnealui. „Am trei cărți începute. Una este de interviuri cu mari personalități ale literaturii române contemporane, începînd cu Nicolae Manolescu, și terminînd cu cîțiva din tinerii noii generații. O alta este jurnalul intitulat «Lumea din care plec». Sînt menționate acolo întîlniri cu diverși oameni, întîmplări din viață, despre care n-am mai vorbit cu nimeni pînă acum. Cea de-a treia carte se intitulează «Ce bine-ar fi dacă n-ar fi rău». Este un volum de eseistică, pe care nu știu dacă am să-l finalizez vreodată”, ne-a spus Sergiu Adam.
A depășit 68 de ani. Un prag pe care l-a privit cu teamă, deoarece a fost vîrsta cînd a murit tatăl său. Un om despre care Sergiu Adam vorbește cu vădită evlavie. Nu întîmplător, deși a slujit cultura română peste 40 de ani, poetul a fost nevoit să stea în umbră. Este fiu de preot. Iar în perioada comunistă, nu era deloc ușor. Mai ales pentru unii dintre slujitorii Bisericii. „Tata a fost preot de prin 1950 pînă în 1959. A fost ridicat de securitate din curtea bisericii «Sfîntul Ioan», unde slujea ca preot, și dus la secret. A fost arestat în ziua de 14 decembrie 1959. âmi amintesc perfect această dată pentru că ne pregătem de Crăciun. După cîteva luni, am aflat că a fost închis, undeva, în Dobrogea. A fost uluitor pentru mine. Norocul meu era că terminasem facultatea. A ieșit după patru ani și opt luni de temniță. N-a mai fost primit la biserica «Sfîntul Ioan». Ultima parohie în care a slujit a fost la Negri. S-a stins din viață la 68 de ani, însă își puseseră amprenta anii grei de temniță asupra sănătății lui”, și-a amintit poetul.

Sute de tineri promovați la „Ateneu”

Chiar și așa, din umbra „Ateneu”-ului, Sergiu Adam a reușit să păstreze satisfacții despre care vorbește și azi cu bucurie. „La «Ateneu» am promovat peste 300 de tineri. Unii au confirmat, alții ba. Sînt foarte puțini cei care merg pînă la capăt în literatură. Oricum, în noul val sînt oameni foarte talentați care, cu siguranță, se vor impunde dacă vor tratat cu seriozitate literatura. Din păcate, unii tineri talentați tratează literatura ca pe o descărcare obscenă. Ori ea trebuie tratată ca pe un lucru foarte serios. Am debutat în paginile revistei tineri care, după ce și-au văzut numele în revistă, au fost convinși că sînt poeți adevărați. Ori trebuie știut că debutul este un risc asumat. N-ai cum să știi cum va evolua o persoană în plan artistic. Așa se face că unii au devenit medici, ingineri, meserii care necesită timp, și n-au mai continuat. Dar continuă să scrie pentru ei înșiși, făcînd comentarii pertinente despre literatura contemporană. Dintre cei pe care i-am promovat în paginile revistei îmi aminesc acum de Eugen Urcariu, Petru Cimpoieșu, sau răposatul Ion Roșu. Iar lista poate continua”.
Chiar dacă are fapte de laude, Sergiu Adam se abține de la comentarii pe seama faptelor sale și lasă în grija altora judecățile de valoare. „Eu sper că mi-am făcut treaba. Dar cei care judecă sînt alții. Cred că mi-am făcut datoria, dar cel mai bine ar putea să vorbească ceilalți. âmi amintesc că, în copilărie, bunicul meu, Ion Adam, îmi zicea «binele tău să nu fie răul altuia». Am încercat să merg după aceste principii”, ne-a spus poetul.

Viața: un dat divin!

Deși are o experiență pe care puțini o au sau o vor avea, lui Sergiu Adam îi vine greu să definească viața. „Viața? Este un dat divin pe care trebuie să îl ducem pînă la capăt, așa încît să nu supărăm pe alții și, dacă e posibil, să ne fie și nouă bine. Dacă nu ne e bine, înseamnă că atît ne-a fost destinat și trebuie să acceptăm și această ipostază a vieții”, ne-a mărturisit poetul.

Cine este Sergiu Adam

S-a născut în ziua de 16 iulie 1936 în comuna Cosmești, județul Galați. Tatăl său, Teodor Adam, a fost preot, iar mama, Ana Popovici, casnică. A absolvit Liceul Internat „Costache Negruzzi” și Facultatea de Filologie, Secția română-istorie, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 1958. în perioada 1958-1962 a funcționat ca profesor în comuna Nicolae Bălcescu din Bacău. între 1962 – 1964 a fost metodist la Biblioteca Regională Bacău. Din 1964 și pînă în prezent, Sergiu Adam este redactor la revista „Ateneu” din Bacău. în perioada 1 ianuarie 1990 – 1 august 2002 a îndeplinit funcția de redactor-șef al acestei apreciate publicații culturale. A fost ales membru al Uniunii Scriitorilor din România în anul 1973. A colaborat la aproape toate revistele din România.
A debutat cu poezie în „Flacăra Iașului”, în 1953.
Volume publicate: „Țara de lut” (versuri), editura „Eminescu”, București, 1971; „Ctitorii mușatine” (Istorie și artă medievală moldovenească), Editura „Sport-Turism”, București, 1976; „Iarna, departe” (roman), Editura „Junimea”, Iași, 1976; „Gravuri” (versuri), Editura „Junimea”, Iași, 1976; „Chipuri și voci” (roman), Editura „Cartea Româneacă”, București, 1984; „Peisaj cu prințesă” (versuri), Editura „Cartea Românească”, București, 1987; „Scrisori din țara cocorilor albi” (versuri), Editura „Junimea”, Iași, 1994; „Moartea are ochii verzi” (roman), Editura „Cartea Românească”,București, 2000; „Scrisori din țara cocorilor albi” (versuri, antologie), Editura „Eminescu”, București, 2001; „Ctitorii mușatine” (ediție revăzută și adăugită), Editura „Casa Cărții de Știință”, Cluj-Napoca, 2001; „Ctitoriile lui Ștefan cel Mare”, Editura „Casa Cărții de Știință”, Cluj-Napoca, 2003;
Traduceri: „Brazii ninși” (versuri) de Rimma Kazakova, apărută la editura Junimea”, Iași, 1973; „O zi din viața lui Ivan Denisovici” (proză) de Alexandr Soljenițîn, apărută la Editura „Quintus”, București, 1991; „Moartea lui Rasputin” (istorie), de Felix Iusupov, apărută la Editura „Cartea Românească”, București, 1992.
Premii literare:
– Premiul „George Bacovia” – pentru debut editorial, 1971;
– Premiul Festivalului Internațional de Poezie de la Praga, 1982;
– Premiu Uniunii Scriitorilor, filiala Iași, pentru romanul „Chipuri și voci”, 1985;
– Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iași, pentru volumul de versuri „Scrisori din țara cocorilor albi”, 1995;
– Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor, filiala Iași, pentru întreaga activitate literară, 1996
– Premiul pentru întreaga activitate 2006, revista „Ateneu”
Poetul Sergiu Adam este prezent în „Dicționarul Scriitorilor Români” (1995), redactat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, precum și în antologiile: „O mie și una de poezii românești” (1997), întocmită de Laurențiu Ulici, „Antologia poeziei românești culte de la Dosoftei pînă în 1993” (1998), pregătită de Florin Șindrilaru, în „O cercetare lirică asupra poeziei române pînă la 2000” (2001), de același Florin Șindrilaru, precum și în „Poezia română după proletcultism” (2000) de Constantin Abăluță.
(Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!