Reconsiderări

Actualitatea publicistului

• Alexandru Șendrea – jurnalistul epocii sale

Caietul cu extrase de articole publicate în presa locală (Bacăul, Curentul Bacăului, Presa, Moldova, Omul etc.) arată că Alex. Șendrea își confirma activitatea de jurnalist din 1938. Dar contactul său cu presa locală datează încă din 1928, cînd – proaspăt absolvent al Liceului „Ferdinand” din Bacău, publica în „Bacăul” (2 sept. 1928), articolul „Lucruri dureroase”, în care lua atitudine față de sărbătorile după stil vechi și nou, considerîndu-le „rătăciri târzii”. Iar în 1934 el semna, în pagina întîi a gazetei „Vocea Bacăului”, articolul „Nevroze” – la 22 aprilie 1934, și „Ultima scrisoare”, la 6 mai 1934, într-o rubrică personală permanentă – „Carnetul de note”, ce va fi reluată în „Bacăul” și „Moldova”, dezbătînd probleme sociale, culturale sau din învățămînt.
Din 1938, extrasele de articole apărute în gazetele Bacăul și Moldova se refereau, în special, la problema satului și a țărănimii, asupra căreia a revenit întotdeauna, cu obstinație. „Problema satului” (cum se intitulează unul dintre articole) este problema „ridicării satelor noastre, mereu de actualitate, deși s-a scris și s-a trâmbițat mult fără să se realizeze mare lucru”, fiindcă „dezechilibrul care minează viața satului trebuie să înceteze”. într-un alt articol, apărut în Bacăul (1938), „Ofensiva culturală la sate”, A.S. scria: „Masele populare (de la sate), au fost lăsate, cel mult în seama preoților și învățătorilor”, în timp ce intelectualii de la orașe „nu le-au lăsat decât manifeste electorale, cu semne și litere de-o șchioapă…”, „Căminele culturale au existat numai în procese verbale, iar bibliotecile sătești au rămas cu cărțile (filele) netăiate, în rafturi…”. De aici, necesitatea unei gazete culturale pentru sate, pentru „a acoperi un mare gol”. Ceea ce susținea, mai demult, și Grigore Tabacaru în „Ateneul cultural”.
în articolul „Vânt de prefacere în satele noastre”, A.S. salută legea „Serviciului social”. Ca și în articolul „început de gospodărire nouă”, unde se referă la „transformismul pe care l-au suferit satele noastre de la o vreme încoace”, în urma trimiterii echipelor studențești la sate. Pentru ca în articolul „Din umbra satelor”, să se întrebe: „Stau și mă întreb: câți dintre cei porniți de la țară să se lumineze la școlile înalte se mai întorc acolo unde au auzit cele mai frumoase doine și au văzut cele mai frumoase hore?”. Conștient că „țăranul român e dornic de cultură, e dornic să afle o vorbă, un sfat, pentru alinarea necazurilor lui…”.
Dragostea și interesul jurnalistului Alex. Șendrea pentru lumea satului și, în general, pentru provincie, se văd și în articolul „Spiritul reformelor de azi”, unde „după douăzeci de ani de la unire, începem să pășim spre unificarea spirituală, care trebuia demult să încoroneze viața țării… Afluența tuturor provinciilor spre Capitală a creat un dezechilibru în viața lor, lăsându-le în lâncezeală… Provinciile au rămas, mai departe, marile consumatoare a producțiilor centrale…, deși altădată provinciile erau efluvii înviorătoare ale organismului central…”. Iar în „Provincia” (Bacăul, 1938), A. S. spera că „marile transformări de astăzi, menite să reînvie iarăși viața sănătoasă de altădată”, care „ne vor face să ne amintim de comisul Ionică Tăutul… Costache Rosetti Tețcanu… Gr. Grandea… și o mulțime de cărturari…”.
Multe din articolele din acea vreme ale lui Alexandru Șendrea atacă cu mult curaj politicianismul și relele sociale, începînd cu „Manualul bunului politician” și continuînd cu: „Parvenitul”, „Secătura”, „Despre lichele și lichelism”; și altele, care au valabilitate și astăzi. Din „Manualul bunului politician” sînt de actualitate și azi sfaturile: „începe totdeauna prin promisiuni și nu uita să spui celor ce vor să te aleagă că… vei face și vei drege totul… Dacă ești în opoziție, critică mereu actuala guvernare. Arată-te nemulțumit de toate, amenință cu pumnii și înjură, căci numai astfel te vor socoti om de duh”. Cît despre „Parvenitul”, acesta apare, totdeauna: „Orgolios până în extremi, rigid față de subalterni, maleabil și ductil în fața mai marilor, de la care speră ceva: înstăritul pe treaptă ierarhică a statului, și deține, în zilele noastre, doza trufiei exigente”. în „Secătura”, atunci ca și acum, „se strecoară în epoca noastră ca o năpârcă, aruncând toxine asupra celor care nu ridică piciorul s-o strivească cu călcâiul”. Cît „Despre lichele și lichelism”, le găsești „pretutindeni în birouri, pe stradă, la baluri, acățat de pulpana oamenilor cu vază, lichelele atingând treapta ridicolă a nemerniciei omenești… Uită imediat ce a fost, îmbracă mimetismul cameleonului, stropește cu noroi și, culmea ironiei, nu mai cunoaște pe cei pe care i-a lingușit și l-au ajutat”.
Jurnalistul Alex. Șendrea dezvăluie în „Carnetul” său „cu note”, atîtea „Mizerii omenești” fiindcă „în epoca noastră de nevroză, de viteză, de block-hausuri, când sărăcia este considerată ca o rușine, se moare de foame și de ger, ca și cu câteva secole în urmă”; când „Invalizii (de război) sunt nebăgați în seamă”, în timp ce „domnul înmănușat și galant trece privind nepăsător la piciorul lui de lemn, ori la haina ruptă care învelește un singur braț”, iar „Eroul”, din „căruțul pe care singur îl mână cu mâinile care i-au scăpat tefere din hora neîndurată a obuzelor” (pe crestele Cireșoaiei) și „care de multe ori s-a întors seara cu mâna goală la copiii lui…, a ajutat cu banii pe care îi strânsese într-o zi, o bătrână cerșetoare oarbă”… (Va urma). (M. C. DELASABAR)ri…”. De aici, necesitatea unei gaz

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!