Lumea românească

„Bucătăria politică” prepară prea multe bucate toxice

Vasile PRUTEANU

Ne mișcăm voios între contradicții și fatalități ca niște vestale netrebnice ale destinului orb. Ce e bun pentru unii, e un dezastru pentru alții. Dacă în matematică unu și cu unu fac doi, în guvernare suma asta nu-i posibilă, fiindcă unu e în opoziție cu alt unu și fac… doar scandal. La capătul „fatalității” unei guvernări de alianță nu descoperim decît o sumă de personalități puternice, care „deconstruiesc” împreună speranța. Iată, de pildă, cazul domnului președintelui Traian Băsescu, care nu acceptă să facă vreo pauză în manevrarea pîrghiilor puterii prezidențiale în scopul răsturnării guvernului Tăriceanu. Acesta „este unul mediocru pentru vremurile pe care le trăim – zice prezidentul – și trebuie înlocuit cu unul minoritar”. Adică instabil. Cum să fie acest guvern mediocru, tocmai cînd UE constată că a trecut cu brio prin furcile caudine ale tuturor „clauzelor de salvgardare”? Sînt destui cei care se declară nemulțumiți de idiosincrasiile și stereotipiile domnului Băsescu, de înclinațiile sale marinărești de a vizita crîșmele, sau de a caracteriza drept găozar pe cîte un ziarist. Dar, zic aliații săi, altul mai bun n-avem. Ne place, nu ne place, are cap politic, ține țara stabilă și trage toate sforile. Ce nu face Opoziția, face președintele, în încercarea de a bombarda un partid istoric (PNL), exact cum a torpilat PNȚCD și Convenția Democrată. în locul acestor partide, cine va ocupa eșichierul politic? Poate un FSN restructurat, care nu are nimic comun cu interesul național, ci doar cu voința președintelui de a-și anexa Executivul. E o tendință autoritară, dacă nu cumva ușor dictatorială. Un reflex al exploziei celor mai rele instincte umane imaginabile, scăpate de sub control ca urmare a libertăților cucerite și prost înțelese.
Societatea a fost eliberată atît de constrîngerile unui regim criminal, cît și de ideologia comunistă, dar în multe privințe se comportă mai deficitar, provocînd scandal după scandal. Fără îndoială, marea masă a oamenilor nu mai înfruntă sărăcia lucie cu resemnare, însă accesul la bunăstare se produce, în general, pe căi ocolitoare ale legilor și moralității. Nu numai că rata infracționalității crește spectaculos de la o zi la alta, dar încep să apară fenomene și mai îngrijorătoare prin gravitatea lor: ranchiună și suspiciune între etnii, demagogie nerușinată, intrigi și minciuni deliberate. în bucătăria politică se prepară prea multe bucate toxice: lupte frenetice și fără scrupule în jurul unor interese pur particulare, sete de putere și ambiții nedisimulate, fanatisme de toate genurile, violență publică, un nou tip de pungășie și combinații dubioase de tip mafiot, absența generalizată a toleranței, a înțelegerii reciproce, a bunului gust, a simțului măsurii și reflecției. E un inventar de comportamente absolut aiuritor. Ca și cum marxismul, odată dispărut, ar fi lăsat un gol stînjenitor, care trebuie cu orice preț astupat cu altceva, aflat la periferia moravurilor. Presa și televiziunile îl astupă cu scandaluri și dezmăț. Sprijinirea unei ințiative guvernamentale bune sau susținerea ei pare un fapt aproape rușinos, în timp ce un șut tras guvernului trec, dimpotrivă, drept un gest cît se poate de lăudabil.
Vechea clasă politică – care murea de grija muncitorimii, a țărănimii și a „păturii” intelectualității – și-a aruncat masca și s-a transformat într-o „tagmă de speculanți și de hoți. Astfel că puternicul și temutul comunist de ieri a devenit, astăzi, un capitalist fără scrupule, care nu se jenează deloc să îi rîdă în nas aceluiaș muncitor sau țăran, ale cărui interese se prefăcea că le apără”, scria Vaclav Havel. O atare situație provoacă dezgustul tot mai mare al populației, care se întoarce împotriva puterii democratice, aleasă în mod liber de către oameni. în acest timp, tot soiul de indivizi suspecți profită de situație pentru a-și cîștiga bunăvoința cetățenilor, prin idei ce sugerează că, de exemplu, guvernul ar trebui înecat în Dîmbovița și ucis de exterminatori avînd Biblia și „Sfînta Cruce” în mînă. Dacă tot au fost decredibilizate sectoarele economice, învățămîntul, cultura, sănătatea și intelectualitatea, de ce n-ar fi decredibilizate și armata sau Biserica! Prima e supusă tirurilor prezidențiale și presei, cea de-a doua se adaptează la situație, „sfințind” stadioane, cîrciumi și aghezmuind personaje ieșite din cine știe ce unghere sociale obscure, participînd impenitent la paranghelii becaliene sau vangheliene. Toate acestea sînt extrem de triste și de deprimante. Mai ales cînd ierarhii bisericii se ocupă prea insistent de pompa lumească a unor indivizi cu buzunarele pline de arginții lui Iuda. Este grav că Biserica se lasă cu ușurință manipulată electoral, că participă la tot felul de chermeze triumfaliste, acceptînd să ființeze nu pe verticala mîntuirii, ci pe orizontala administrației și politicului. Și asta din cauză că mulți ierarhi vor să ajungă la ușa din față a vizibilității publice și a înaltelor scaune bisericești, înghesuindu-se la ușa din dos a intrigilor și șmenului laic și vicios. Se dovedește, astfel, că în efortul societății de a funcționa normal pe un fond confuz, nu există rețete. Există doar buna credință, simțul dreptății, respectul propriei demnități și protecția divină. cine va ocupa eși

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!