Spitalul TBC are multe caverne

Spitalul de Pneumoftiziologie (TBC) funcționează la limita de avarie, acum, în prag de iarnă. Multe dintre obiectivele prinse în programul de reparații din acest an nu au fost rezolvate și nici nu se întrevede nici o posibilitate de a fi soluționate pînă vine înghețul.

Nici o reparație capitală, de la înființare

La începutul lunii august, directorul spitalului, doctorul Marius Apostu, ne declara: „Tot spitalul, de la un capăt la altul, necesită reparații capitale. Se degradează pe zi ce trece. Avem clădiri și din 1900. Cea mai nouă este de prin 1970. De cînd este spitalul, instalațiile sanitare nu au fost înlocuite, rețeaua interioară de termoficare, la fel. Tîmplăria, mobilierul, și ele sînt foarte vechi. Și saloanele trebuie renovate. Multe ar trebui, ce să mai spun. Parțial, s-a mai făcut, dar o igienizare generală, nu, de vreo trei, patru ani”. Anul trecut, dar numai din surse proprii, spitalul a renovat laboratorul, care este în curs de acreditare. în 2006, însă, nu a reușit nimic. „Nu am avut bani. Acum am mai adunat ceva. Cu sumele pe care le avem, vrem să intrăm pe secții, prin saloane. Să văruim și să vopsim, să reparăm ce se poate. Să rezolvăm la instalațiile sanitare și de termoficare ceea ce este stricat, atît cît să nu curgă apa. Putem funcționa și așa, dar nu optim. Altfel se pot dezinfecta saloanele, de exemplu, cînd sînt renovate, igienizate”, a mai spus, la începutul lunii august, directorul spitalului.

Nimic nu s-a schimbat

De atunci au trecut mai bine de două luni, dar lucrurile au rămas neschimbate. „Nu s-a făcut nimic pentru că nu avem fonduri. Am discutat de mai multe ori cu Consiliul Local Bacău, care s-a angajat că ne amenajează un depozit de deșeuri și asfaltează curtea. Nu s-a concretizat nimic. Sîntem în așteptare. Doar din surse proprii să reușim să mai facem ceva. Avem un miliard de lei venituri proprii, din care vrem să achiziționăm aparatură medicală, dar de mică valoare. Cu restul de bani vom face igienizare acolo unde arde. Tot cu banii noștri am reparat instalația de încălzire, o lucrare care a costat vreo 40 milioane de lei. Avem acum un storcător defect care se repară, și acesta costă ceva”, ne-a declarat, ieri, directorul spitalului. Conform noilor reglementări în vigoare, Spitalul TBC trebuie să primească bani din bugetul local, al municipiului Bacău, nu numai pentru cheltuieli de întreținere și gospodărire, dar și pentru reparații și altele. în acest an, Consiliul Local al municipiului Bacău a prevăzut în buget cinci miliarde lei pentru Spitalul de Pneumoftiziologie. „Din această sumă acoperim utilitățile: apa, energia electrică și gazele, în fiecare lună. Avem promisiuni că la anul va fi mai bine”, afirmă doctorul Marius Apostu.

Spălătoria, la pămînt

Spitalul de Pneumoftiziologie (TBC) nu a beneficiat de nici o renovare de peste 40 de ani, de cînd a fost dat în folosință. Ce s-a făcut, pînă și la clădirile construite în anii 1900, nu au fost lucrări importante, ci numai cîrpeli, astfel că atît în interior, cît și în exterior, arată jalnic. în multe saloane, pereții sînt crăpați, varul a căzut pe porțiuni mai mari ori mai mici, linoleumul de pe jos este rupt, tîmplăria și mobilierul sînt scorojite, uzate, pe la tocurile ușilor cimentul s-a desprins, iar în unele grupuri sanitare lipsesc bucăți de faianță și piese din instalația sanitară. Și bucătăria se prezintă la fel de dezolant. Ea nu a mai fost vopsită, igienizată de vreo cinci ani. Pereții sînt înnegriți, iar vopseaua de pe ei a plesnit în mai multe locuri. „Normal, bucătăria trebuie vopsită în fiecare an”, ne spune Livia Moșneguțu, asistent șef la secția I. Dar în starea cea mai gravă se află spălătoria. Aici, cele trei spălătorese (un număr extrem de mic în comparație cu volumul de muncă) lucrează ca în Evul Mediu. Lăsînd la o parte faptul că unitatea nu a mai fost igienizată de multă vreme, cele mai multe utilaje nu funcționează. „Mașina de spălat și storcătorul sînt la pămînt. Sînt foarte vechi și s-au stricat. Așa că trebuie să sărim peste faza de spălare. Rufele le sortăm, le băgăm la dezinfectat, dar nu le mai spălăm, pentru că nu avem cum cu mîna. Sînt foarte multe. Le punem direct la fiert și după aceea le stoarcem noi, cum putem. Rămîne multă apă în ele, așa că nu au timp să se usuce. Trebuie să călcăm mult la ele, astfel că se mai și murdăresc. Măcar de am avea un calandru”, ne spun Aurica Ciorpac, Elena Haler și Musteață Marinela, cele trei spălătorese. Curtea arată și ea ca după bombardament, cu gropi adînci. Cînd plouă sau ninge, de la un capăt la altul se umple cu noroi. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!