Monumentul de la Găiceana poartă înscrisă istoria României

Călătorului aflat în trecere prin Găiceana îi va sări în ochi, cu siguranță, chiar în centrul satului, monumentul maiestuos avînd pe soclu un vultur ținînd în cioc steagul regal. înaltă de patru metri, această veritabilă operă de sculptură în piatră poartă cu sine pecetea vremurilor cînd a fost creată. „Monumentul pentru cinstirea eroilor a fost ridicat prin 1920 – 1921. âmi amintesc că eram copil și ne chema învățătorul, pentru a lua parte la serbările care aveau loc aici, chiar în fața monumentului. Veneau și elevii, și preotul, și primarul, chiar și invitați. Pe atunci, rondul din jurul monumentului era mai mare. L-au mai îngustat comuniștii, cînd au făcut șoseaua”, și-a amintit Niculai Rusu, unul dintre bătrînii satului. Bucățile mari de rocă, șlefuită cu precize elevețiană și montate într-o manieră impecabilă, reflectă mai bine decît orice document vechimea construcției regale. Pe fiecare latură, au fost înscriși anii evenimentelor care au marcat istoria României moderne. Pe o parte laterală, anii Războiului de Independență (1877-1878), pe alta, anul Unirii Mari, 1918, pe alta, anul 1913, cînd s-a semnat Pacea de la București. Fără a fi uitați eroii din zonă, care au murit pe cîmpurile de luptă.
Pe latura principală a monumentului a fost fixată o plăcuță din marmură albă: „Fericit acel ce calcă tirania în picioare/ Care vede-n-a lui țară libertatea reînnoită”. Este, probabil, primul semnal de bucurie după evenimentele din 1989. Iar cel care s-a încumetat să adauge acea plăcuță pe simbolul istoriei din Găiceana a fost nimeni altul decît preotul satului din acele vremuri. „Textul de pe plăcuța de marmură a fost scris imediat după decembrie 1989, chiar la începutul lui 1990, de preotul de veșnică pomenire Aurel Postelnicu. El s-a ocupat de toate”, ne-a explicat Ioan Adam, viceprimarul comunei Găiceana. Acum, împrejmuit de un gărduleț de fier, Monumentul eroilor de la Găiceana constituie unul dintre punctele de atracție ale zonei. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!