Ascensiuni duhovnicești

„Mult-folositoare și adevărată ocrotitoare”

• Sfinta Preacuvioasa Parascheva – ocrotitoarea Moldovei, âmplinitoarea poruncilor lui Hristos n realizarea desăvîrșirii morale n dobîndirea sfințeniei n cinstirea Sfintelor ei Moaște la Iași n „înger pămîntesc pe pămînt s-a arătat…”

în decursul anului bisericesc, la 14 octombrie, Ortodoxia românească o serbează pe Sfînta Prea Cuvioasa Maică Parascheva, recunoscută ca „mult-folositoare” pentru binele credincioșilor care îi cer ajutorul și desemnată a fi „ocrotitoarea Moldovei” drept credincioase.
Această aleasă slujitoare și mărturisitoare a lui Hristos s-a născut în prima jumătate a veacului al XI-lea, în localitatea Epivata, în apropierea Mării Marmara, din Imperiul Bizantin, din părinți binecredincioși care țineau cu strictețe rînduielile bisericești. Acești părinți au educat-o cu multă atenție pe fiica lor în deprinderi evlavioase și au învățat-o să țină în cuvioșie Legea morală și învățăturile Domnului Hristos. După trecerea la cele veșnice a părinților, Parascheva (gr. „paraschevi” # pregătire), la vîrsta de 19 ani a plecat de la casa părintească și s-a îndreptat spre Ierusalim ca să se închine la Locurile Sfinte. Mai întîi a poposit la Constantinopol, închinîndu-se în cele mai vestite biserici, după care a trecut în Asia Mică, unde a intrat în monahism, ca viețuitoare a unei mănăstiri de călugărițe din localitatea Heracleea. Acolo a practicat cu mare cuvioșie postul și rugăciunea, după care a plecat spre Țara Sfîntă. în Ierusalim s-a închinat în toate locurile pe unde au trecut pașii Fiului lui Dumnezeu întrupat. Din Ierusalim a trecut la o mănăstire de maici, în apropierea Iordanului, unde a rămas cîțiva ani, dorind să ajungă la desăvîrșirea moral-duhovnicească, potrivit cuvintelor Mîntuitorului Hristos: „Fiți desăvîrșiți precum Tatăl vostru cel ceresc desăvîrșit este” (Matei 5, 48).
într-adevăr, printr-o asceză foarte riguroasă, viețuind în mare cuvioșie, Cuvioasa Parascheva a atins treptele sfințeniei, fiind bineplăcută lui Dumnezeu prin faptele ei bune și prin împlinirea poruncilor lui Hristos.
S-a petrecut cu ea un lucru minunat: într-o noapte, fiind în stare de rugăciune, cuvioasa a avut o revelație; i s-a arătat un înger care i-a spus: „Lasă pustia și întoarce-te în patria ta, că acolo trebuie să lași trupul tău țărînei pămîntului”. A înțeles mesajul îngeresc și a plecat pe drumul reîntoarcerii acasă. Dar a trecut, din nou, prin Constantinopol, închinîndu-se în vestita biserică Sfînta Sofia, ctitorită și sfințită în timpul binecredinciosului împărat Justinian (527-565), dar și la vestita biserică din cartierul Vlaherne, locaș aflat sub paza Prea-Sfintei Născătoare de Dumnezeu. în sfîrșit, a ajuns la Epivata, unde văzuse lumina zilei. Nu mult după aceea i-a încetat firul vieții, „stingîndu-se ca o lumînare” pe malul mării, pe la anul 1055. Trupul i-a fost înmormîntat de „oarecari buni creștini”. Mult mai tîrziu a fost îngropat în apropierea mormîntului ei un marinar care „rău și-a cheltuit viața” și talanții săi dăruiți de Bunul Dumnezeu. Cuvioasa s-a arătat în vis unuia dintre cei care îngropaseră marinarul. I-a făcut cunoscut cine și i-a zis: „Gheorghe, mergi îndată și scoate osemintele mele și le așează în alt loc”. în aceeași noapte, o creștină evlavioasă, cu numele Eftimia, a avut o viziune asemănătoare. Cu multă frică de Dumnezeu, dar cu bucurie pioasă, atît Gheorghe, cît și Eftimia au mers de au dezgropat mormîntul Cuvioasei și au găsit trupul ei neputrezit.
Făcîndu-se cercetări amănunțite despre viața Cuvioasei, precum și multe vindecări ale unor bolnavi care s-au atins de sfintele ei moaște, episcopul locului a decis mutarea sfintelor moaște în biserica Sfinților Apostoli din Epivata. Aici au fost păstrate pînă în anul 1241, cînd țarul Bulgariei, Ioan Asan al II-lea, le-a strămutat cu mare procesiune în capitala sa, Târnovo. Aici, sfintele moaște au rămas pînă în anul 1395, cînd au fost iarăși strămutate din cauza invaziei otomane în Balcani. Au ajuns, deci, la Vidin, unde-și avea reședința Ioan Statimir, stăpînul celui de-al doilea țarat al Bulgariei. Cînd otomanii au ocupat Vidinul, sfintele moaște ale Cuvioasei Parascheva au fost duse de evlavioasa cneaghină Milița, cneazului sîrb Lazăr, la Belgrad.
în anul 1521 sultanul Soliman al II-lea a devastat ca un vandal cetatea Belgradului. A dat ordin ca multe bogății să fie duse la Istambul, printre care și moaștele Sfintei Parascheva. La Istambul (vechiul Constantinopol), au fost păstrate în mai multe biserici, pînă cînd Dumnezeu a orînduit ca ele să ajungă pe pămînt românesc. în anul 1641, domnitorul Vasile Lupu al Moldovei a plătit datoriile Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, pe care aceasta le avea față de Poarta otomană. în schimb, a obținut aducerea sfintelor moaște ale Cuvioasei, pe care, cu mare sobor de preoți, condus de mitropolitul Varlaam al Moldovei, le-a așezat în biserica Sfinții Trei Ierarhi din Iași. Aici au fost ținute cu multă dragoste creștinească și înaintea lor s-au închinat mii și mii de credincioși, 14 octombrie fiind o adevărată sărbătoare a Moldovei.
Cronica bisericească și evlavia credincioșilor păstrează amintirea multor minuni ce s-au petrecut prin mijlocirea Cuvioasei Parascheva. Mulți bolnavi s-au vindecat, mărturie fiind relatările credincioșilor cărora li s-a împlinit rugăciunea prin închinarea și atingerea de moaștele Sfintei. De aceea, Cuvioasa Parascheva este „mult folositoare” și adevărată ocrotitoare a binecredincioșilor creștini din Moldova, bucurîndu-se de un cult deosebit de frumos prin pelerinajul ce are loc în fiecare an bisericesc, la 14 octombrie, în „dulcele tîrg al Ieșilor”: „Din Iași, ce astăzi străjuind mereu/ Pe toți românii cei drept muritori/ Și în desăvîrșit nevoitori/ Desăvîrșirea cea creștină este sus/ Răspunsul la chemarea lui Iisus./ Tu, Cuvioasă Maică Parascheva/ Pentru toți cei din lume dă răspuns/ Te roagă Mirelui Hristos, Prea Cuvioasă/ Să ne primească și pe noi în casă!”
(Pr.Teodor Poneavă, Predici versificate). (Pr. prof. dr.Constantin LEONTE) vestita biserică Sfînta Sofia, ctitorită și sfin

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!