Istorii cu zîmbete

S-a dus cu… pluta!

• incredibila călătorie a lui Vodă Sturdza pe apa Bistriței…

– Măria Ta, fii binevenit pe minunatele meleaguri nemțene!, spuse – gîtuit de emoție -, ispravnicul de Neamț, Manolachi Miclescu. Mihail Sturdza, domnul Moldovei, îl privi atent, întinzîndu-i mîna. în spatele său se afla o întreagă suită, printre care „un ghinărar rusăscu” și „ministru din lăuntru”. Tîrgul Neamțului era în sărbătoare. Se puseseră brazi „pi toată ulița din capu din gios până la mitacu mănăstirii Neamțului”. Fără să mai stea, Vodă Sturdza „s-au dus la mănăstirea Neamțului drept, nistându prin târgu nimică, petrecându-l din tinirimi, neguțători, unii până la mănăstire, iar alții până la Vânătorii Neamțului” – (1843, iuni în 6, pe la 11, 1/2 ceasuri evropienești). Vizita continuă. Și „la podul lui Victoru s-au pogorât măriia Sa cu ghenerar și clădicii și ministru, ispravnicii ținutului Neamțului și a Sucevei și s-au băgat în cișme și au băut apă și au stat pi scaune puțin și di acolo s-au suit la deal de cișme cu toții și s-au preumblat ca un cifert și au plecat la mănăstire”. Ajunși aici, „era toț călugării strânși din poarta țarnei până în mănăstire, în partă plen. Și în partă au ișit vlădica Meletie Romanului cu icoana Maica Precurata cu 3 măici și starițu mănăstirii…”. Pe 7 iunie, alaiul domnesc poposi la mănăstirea Secu și „au îmblat pi toati odoarele mănăstirii și le-au căutat în ce stare s-au făcutu și di cini sunt făcuti”. A doua zi „la bolniță, povețuindu-i (pe călugări) să facă fereștili mai mari și să strice de cum erau îmbrăcate, să le facă altfel”. Se vizitară, apoi, Agapia „pi giosu” și Varaticul. Pe data de 9 iunie „s-au dus la Piatră, la fabrica de hârtii”.
Minunatele lăcașuri nemțene l-au ținut câteva zile departe de Scaunul domniei. Deodată, un curier domnesc sosi cu calul în spume. Făcu plecăciunea și-i înmână domnitorului un plic. Ce scria? Nu știm.
în Iași era liniște. Unii chiar cumpără cărți. „Cărticica aciasta, Tipec bisăricesc, s-au cumpărat cu trii lei den oraș Iașii de preotu Gheorghe Clipa ot Avrămești ținutul Tutovei de la besărica Sf. Nicolai, la anul 1843, iunie 3”.
Sigur e că Mihail Sturdza hotărî să se plece cât mai repede. Dar cu ce? Atunci, unul dintre slujbași propuse:
– Măria Ta! în ținutul Neamțului sunt cei mai buni plutași din lume, iar plutele noastre parcă zboară pe Bistrița cea năvalnică. Pe drum a-ți face zile bune de mers, pe când cu plutele doar câteva ceasuri!
Vodă îl ascultă cu atenție, se consultă cu suita și spuse cu hotărâre:
– Da. Accept!
Atunci, Sturdza „au mas la Hărmănești (Dărmănești). Au mers „la Paiturile”, unde „se tocmea plutele”. Era 10 iunie dimineață. Măria Sa se urcă pe o plută „tablă” alcătuită din mai multe rânduri de bușteni. Cârmacii și dălcăușii, îmbrăcați în straie țărănești, chiuiră și porniră plutele. Domnitorul se afla pe pluta din frunte „la loc uscat”, printre trăiști de lână, hrană și haine. în cea de-a doua se afla „bucătăria măriei sale și bucătaru”. Au ajuns „pi plută la Bacău”, „răpidi”, oprindu-se la schela din târgul Bacăului, înfruntând cu curaj „vârtejurile și pragurile”. De aici, „la 11 iunie au fostu la oraș Roman”. Mihail Sturdza a fost, astfel, primul domnitor atestat documentar care a călătorit vreodată pe o plută!
Ce s-a întîmplat cu alaiul său? Vel postelnicul face „o panahidă”: „Și, cum s-au săvârșit au și plecat, făcând numai… zacuscă”. Necunoscutul cronicar încheind: „Față am fost la toate la mănăstire… Cu ochii i-am văzut. 1843, iuni 20 zîli”. (Selecție și prezentare de Eugen ȘENDREA)i”, oprindu-se la schela din târgul Bacăului, înfruntând cu curaj „vârtejurile și pragurile”. De a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!