Turnătoria… patriotică!

Nu cunosc legile și regulamentele interne care reglementează funcționarea Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității. Cunosc, însă, imaginea publică a instituției respective, manifestările ei specifice unei instituții (ne)democratice și efectele pe care le produce în viața socială și politică actuală – efecte care generează nedreptăți, amplificînd umbra nefastă lăsată de Securitate… âmi aduc aminte că un prieten, ajuns tînăr redactor la „Scânteia Tineretuluiu”, își exprima nedumerirea, la vremea respectivă, afirmînd că ziarul în cauză în loc să fie o publicație pentru tineret, parcă ar fi fost un ziar împotriva tineretului. Abia acum, cînd se pune tot mai puternic problema asanării vieții sociale și politice, CNSAS-ul își dă pe față scopul pentru care această instituție a fost creată. Analizînd titulatura instituției, remarcăm următoarele: nu se poate numi „Consiliu Național” deoarece membrii săi sînt propuși și susținuți de către partide, adică de către clasa politică. „Național” înseamnă o multitudine de sectoare, nu doar unul singur. „Național”, cu adevărat, ar însemna un consiliu compus din reprezentanții aleși ai unor instituții de bază ale societății românești: reprezentanți ai Academiei Române, ai Uniunilor de Creație, ai învățămîntului, ai Bisericii, ai Armatei, ai Justiției și, desigur, ai clasei politice. Următoarea chestiune se referă la „Studiere”. Actualul Consiliu, adică – studiază. Păi, dacă este vorba de „studiu”, atunci, obligatoriu, trebuie ca membrii săi să fie sociologi, istorici, psihologi, comentatori și analiști politici, specialiști în știința dreptului, precum și cunoscători ai istoriei regimurilor represive și totalitare. Totodată, membrii care ar compune acest Consiliu ar trebui, obligatoriu, ei înșiși, să fie primii verificați, adică să nu fi avut nici înainte, nici după ’89, legături oculte cu Securitatea. Dimpotrivă – dintre aceștia ar trebui să facă parte oameni care au avut de suferit de pe urma Securității. Acest lucru ar trebui reglementat în așa măsură încît pînă și portarul și femeia de serviciu ar trebui să fie persoane verificate și în afara oricăror bănuieli. De ce? Pentru că vinovățiile, credulitatea și interesele sînt mult prea mari în ce privește procesul de însănătoșire a clasei politice românești. Consiliul respectiv nu trebuie să aibă dreptul de a da verdicte. Consiliul trebuie să studieze și să prezinte cazurile conform documentelor, într-o totală transparență. în schimb, CNSAS-ul actual a ajuns asemenea CPUN-ului, asemenea lui Ion Iliescu și Bebe Ivanovici. Aceștia dădeau certificate de revoluționar în primul rînd securiștilor, nomenclaturiștilor și tuturor celor puși pe căpătuială. CNSAS-ul actual dă, și el, certificate de ne-colaborare, în special celor… știți dumneaovoastră cui! Și invers. Mona Muscă este pusă pe picior de egalitate cu generalul Pleșiță! Cică amîndoi au făcut „poliție politică”! Halal societate democratică! Păi, oricine știe că Securitatea se ocupa în primul rînd cu compromiterea opozanților, cu compromiterea întregului popor, de fapt. Că unii dintre aceștia au fost mai „slabi” sau mai „tari”, că unii au fost mai mult sau mai puțin conștienți, la vremea respectivă, de acest lucru – este cu totul altceva. Și ar mai trebui subliniat ceva – în special pentru cei care se reped astăzi să acuze atît de ușor. Aș vrea să-i văd pe aceștia – Doamne ferește să se întîmple, însă – să-i văd, așadar, chemați la SRI, interogați, șicanați, amenințați și „educați” că este patriotic să toarne pe oricine în stînga și-n dreapta -, și abia după asta să-i mai văd dacă mai au aceeași grabă să acuze de-a valma, fără să judece… (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!