Punctul pe „i”

Hanul spaniol

• ne vom simți ca acasă în Uniunea Europeană?

Apropiata aderare la Uniunea Europeană înseamnă integrarea noastră într-un proiect de integrare economică și de unificare politică. La 1 ianuarie 2007, România va intra în această comunitate de elită a Europei, dar trebuie să recunoaștem deschis – marea majoritate a populației are în vedere mai mult aspectele economice decît cele politice, sperînd că așa va scăpa de sărăcie. în acest sens, există chiar o campanie de informare, denumită „Cetățeni ai Europei” prin care sînt prezentate informațiile necesare legate de instalarea și exercitarea dreptului de a munci în țările Uniunii Europene. în prezent, aproape două milioane de români lucrează deja peste hotare, legal sau ilegal, și alte cîteva milioane de concetățeni abia așteaptă să plece.
Una dintre noile probleme care va apărea începînd cu anul viitor este următoarea: după patru decenii de comunism și aproape de alte două de tranziție, cînd vor deveni cetățeni legali ai Uniunii Europene se vor simți românii ca acasă într-o altă țară a acestei Uniuni? Răspunsul la această întrebare este complex și încă greu de formulat. Mai întîi ar trebui să găsim răspunsul la întrebarea: se simt occidentalii ca acasă într-o altă țară a Uniunii Europene?
Un răspuns la această întrebare a fost auzit la 12 octombrie a.c. de întreaga asistență prezentă la Casa de Cultură cu ocazia aniversării a 30 de ani de învățămînt superior tehnic băcăuan. Guy Pluvinage (profesor universitar la Universitatea din Metz), invitat de onoare la această manifestare, a avertizat în discursul său – rostit în franceză de la pupitrul de pe scenă – că Uniunea Europeană este un fel de ceea ce francezii numesc a fi un „auberge espagnol” (han spaniol), unde „chacun mange ce qu’il apporte” (fiecare mănîncă ceea ce aduce).
Ulterior, am avut ocazia să vorbesc cu universitarul francez și să cunosc unele detalii ale acestei opinii. Astfel, am aflat că în 2002 a avut loc premiera comediei „L’auberge espagnol”, film realizat de Cédric Klapisch, care s-a bucurat de un enorm succes atît în Franța, cît și în țările vecine. Subiectul este relativ simplu, referindu-se la peripețiile unui tînăr francez (Xavier), care a plecat printr-o bursă de mobilitate de tip ERASMUS în Spania pentru a face mai economic anul terminal la o universitate din Barcelona. Motivul acestei deplasări era și faptul că el avea posibilitatea ocupării unui post în Ministerul de Finanțe, unde se cerea cunoașterea limbii spaniole. Problemele au apărut în momentul cînd Xavier a căutat să închirieze o locuință mai ieftină. După îndelungi căutări a ajuns să împartă un apartament cu încă… șapte studenți din Belgia, Danemarca, Franța, Germania și Marea Britanie. între ei s-au făcut remarcate imediat diferențele de cultură: limbă, mentalitate, obiceiuri, gastronomie etc. Toți mîncau din „traistă”, cum am spune noi, românii, după buzunarul și gustul fiecăruia, ca într-un han spaniol tradițional. în plus, la universitate predarea era în dialectul catalan, în timp ce el luase lecții în particular de spaniolă castiliană. Pentru ca tabloul să fie complet, Xavier o lăsase acasă pe Martine, prietena lui, în timp ce trei din cei șapte colocatari din apartament erau studente. „Filmul tratează sentimentul înstrăinării cetățeanului Uniunii Europene cînd pleacă din țara lui în căutare de lucru într-o țară din cadrul aceleiași uniuni. Francezul Xavier se simte ca un străin la Barcelona. Suferă din plin șocul culturilor. Sentimentul de cetățean al Uniunii Europene încă nu s-a dezvoltat suficient. Este un film care s-a impus pe ecranele din Franța, în ciuda faptului că nu are scene erotice sau violente”, a concluzionat profesorul universitar Guy Pluvinage.
Nouă nu ne rămîne decît să așteptăm, poate, încă vreo 20 de ani – celebra cifră a regretatului politolog Silviu Brucan, ca să ne simțim ca acasă într-o altă țară a Uniunii Europene, chiar dacă vom deveni cetățeni legali ai acestei uniuni. Sau mult mai repede. Important este să avem ceva în „traistă” cînd plecăm din România, pentru că Uniunea Europeană este, se pare, un fel de han spaniol. (Doru CIUCESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!