Schimbarea la față joi 19 oct. 06.

„Maniere (apucături) moderne… metehne”!

Deschideam deunăzi în ZIARUL DE BACĂU un soi de „dicționar” ori „cod al manierelor (apucăturilor) moderne”, de fapt „metehne” dintotdeauna ale lumii… și începeam cu litera „a”, promițînd că vom continua cu „caracterul” ori litera „b” (de la „brambureală” sau „boulean”), ceea ce și facem, că trebuie ca Omul să se țină de cuvînt, cu toate că și el „omul” este o specie de „animal” (a se rememora exprimarea clasică „măi animalule”).
Așadar:
BABILONIE (termen definind starea de fapt a tranziției de la raiul socialismului victorios la iadul capitalismului putregăios…); BACȘIȘ (ce vremuri… prietenii turci de la care am împrumtat „bacșișul” dădeau o sumuliță de carboave acolo pentru răsplătirea cîte unui serviciu personal, că așa era frumos… azi se utilizează la scară planetară „șpaga”, vorbuliță de obîrșie slavă, „apucătură” cu mult mai consistentă decît bacșișul ori simplul „șperț”!); BAN, BANI (cică „banul e ochiul dracului” – ași, e „ochiul dracilor de oameni”; și zicala aia: „frate, frate, dar brînza-i pe bani” – parcă numai brînza, e-hei, și cinstea e tot pe bani, fraților; unii „mănîncă banii cu lingura”, sta-le-ar în gît!); BANC, BANCURI (de nisip… de pești… și „bancurile” care ne-au ajutat pe noi, românii – și ne ajută, din nefericire… – să supraviețuim, să ne salvăm, să îndurăm „istoriile contemporane”… în adevăr, decît să te sinucizi, să te spînzuri ori să-ți dai foc șicanînd astfel neputința de a stîrpi ban-ditismul indigen, mai bine ticluiești un banc, o glumiță, o minciună, o fabulioară, și ți-ai ușurat sufletul și mergi mai departe, strîngînd din dinți pînă la… „bancul” următor!); BANDĂ (ceată, grup de oameni întovărășiți în vederea unui scop rău, clică, șleahtă… dar și grup de prieteni, trupă de lăutari, și „bandă rulantă” – păi, se știe, diplomați universitari, politicieni ori alte „specialități” toți făcuți pe „bandă rulantă”, ca să fie la număr, spre a ocupa, nu-i așa, locurile vacante de la masa cu delicii a guvernărilor!… pentru franțuzescul „bandiți” noi avem multe, multe echivalente: tîlhari, hoți, lotri, briganzi, escroci, șarlatani, găinari etc. – că bogată și dulce mai e limba ce-o vorbim!); BĂDĂRANI (mitocani, mojici, mîrlani, măgari, porci, mahalagii, huligani, nesimțiți, neobrăzați, deh, oameni – „omul – cum dracul, cîndva, demult, cică suna frumos acest cuvînt ‘…); BOTNIȚĂ (cunosc destui „opinenți” incomozi cărora li s-a pus botniță, asta ca să-și țință „botul”, să nu mai trăncănească ce nu trebuie, de unde rezultă că poziția „cu botul pe labe” e mai confortabilă decît aia cu botul plin de sînge și dinții în batistă!); BĂLĂCĂREALĂ (mai mare dragul să-i vezi pe politicienii noștri cum se „bălăcăresc” între dînșii, semn de mare distincție spirituală și papion aristocratic…); BESTIE (un alt nume dat fiului lui Dumnezeu; ei bine, „bestia umană” e cu mult mai fiară decît cele mai sîngeroase dobitoace terestre); BEȚIE (stare de grație stimulată și de alcool; sînt beții și beții… regula e că alcoolul se urcă la cap la cei fără de cap… vorba e că din beție te mai trezești, din prostie însă niciodată; cu „beția de putere” e altceva; din asta, „bețivul” în chestie nu se trezește decît în fața plutonului de execuție (despre alte vorbe cu „b” ca: bairam, balamuc, balama, baltă, baroni, brînză, bătaie de joc ș.a.m.d., pe data viitoare…).
Calistrat Costin at fiului lui Dumnezeu; ei bine

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!