Accente joi 19 oct. 06.

Lipsa criteriilor morale

Pe postul național de televiziune continuă, obsedant, seria de dezbateri-polemică pe tema „Mari români” – top 100. Zeci de personalități ale vieții noastre culturale, publicistice, mondene, artistice, muzicale, medicale, sportive – încearcă să-și explice și să ne explice de ce a fost preferată, de exemplu, Mădălina Manole în detrimentul Doinei Cornea sau de ce Mircea Dinescu, Ion Caramitru și Petre Roman au fost dați uitării, deși la începutul anilor ’90 se bucurau de o popularitate deosebită. Nu vreau să mă amestec într-un astfel de „gulaș” pentru că nu văd nici un sens al unei astfel de emisiuni, care în final nu reușește decît să creeze o acută stare de confuzie asupra valorilor autentice, iar pentru unii – chiar o senzație de lehamite. Pentru alții, o emisiune de acest gen, care a reușit să agite spiritele, a făcut în primul rînd mulți bani datorită ratingului mare obținut nu doar în urma difuzării top-ului propriu-zis, cît mai ales dezbaterilor amețitoare care au urmat. Atîta timp cît nu s-a făcut o ierarhizare pe criterii valorice clare, din care cel puțin tinerii să înțeleagă și să judece potrivit educației și culturii deprinse de-a lungul anilor de școală, totul nu este altceva decît un show mediatic care reușește să îndepărteze conceptul de valoare. Sau reușește să-l coboare sub limita propriei definiri. Unii au susținut inițiativa și campania TVR de a realiza un top al primilor o sută de mari români, alții au fost revoltați datorită modului în care a fost alcătuit un astfel de top. Polemicile au degenerat în tot felul de discuții puerile de genul „de ce Bulă este pe lista marilor români”, „de ce femeile sau actorii celebri sînt într-o mai mică măsură reprezentați în acest top”, „de ce sînt prezenți aici atît de mulți fotbaliști”, „cum de a ajuns Gregorian Bivolaru pe locul 20”, „de ce Vlad Țepeș este după Ceaușescu” etc. Sigur că aceste polemici au fost întreținute prin dezbaterile ulterioare, care au fost bine regizate, astfel încît să întrețină cît mai mult focul discuțiilor pentru ca emisiunea să suscite interesul mult dorit de producătorii ei. Acesta este un top care, în final, nu prea mulțumește pe nimeni, mai ales că multe valori ale culturii române se află poziționate după locul 100. Ne referim aici la George Bacovia, Liviu Rebreanu, Mihai Sadoveanu, Petru Culianu, Vasile Alecsandri, Paul Goma, Panait Istrati, Contantin Bălăceanu Stolnici, Nicolae Grigorescu. Și dacă observăm că toate aceste personalități sînt alături de Florin Salam, Laura Andreșan, Nicolae Guță, Sorin Ovidiu Vântu sau Miron Cozma, comentariile sînt de prisos. încep să-i dau dreptate unei jurnaliste, care a spus lucrurilor pe nume: „România este o tavernă cu program non-stop, în care discuțiile despre fotbal, politica de doi bani, muierile și motoarele sînt regi. România nu are nimic serios de comunicat. România se pierde în vorbe și se stoarce de vlagă în războaie mărunte și insignifiante. România își pierde identitatea, temele ei grave, problemele care o ruinează, o macină și pentru care ar merita să-și toace nervii, timpul și inteligența. România va intra în Europa nu ca o țară, ci ca un simplu teritoriu. Undeva, la o margine de imperiu. Nu ca națiune, poate doar ca un popor. O adunătură de mitici care vor toca vorbe pe pîine și mai cu seamă politica sub Podul Giulești, La Cireșica, La Colț, La Strada, La Nae Crețu, La Gogoșaru, La Georgică. Toți de-ai lui nenea Iancu. Turmentați, dar fericiți”. Și toate acestea completate – aș zice – cu ceea ce ne oferă televiziunile și care pretind că prin astfel de emisiuni, ca să nu vorbim de cele mai deocheate, contribuie la creșterea nivelului de cultură și civilizație în rîndul maselor. Mania top-urilor și sondajelor deseori trucate învăluie programele tv – și așa asaltate de tot felul de surse de barbarie care lovesc în conștiințe și suflete. Relevante în acest sens sînt vorbele unui distins teolog – Teodor Baconsky: „Nu contează nivelul de educație, performanțele profesionale sau dovezile de creativitate, cu toată vibrația lor sacrificială. Importante sînt doar găștile interlope, aroganța calicului parvenit, fentarea cinică a legii, beția sondajelor și mediocritatea consacrată mediatic, la plic. Aceasta ar fi o sursă a barbariei. O alta, constă în schizofrenica ruptură dintre generații, pe care nimeni (Biserica, Școala) nu reușește să o tămăduiască . Le recomandăm celor mai tineri modele preluate de noi înșine, în pofida tăvălugului bolșevic, dar ei dau cu nasul de jungla urbană – sau doar de ecranul televizorului – după care se revoltă orbește, acuzîndu-ne că le-am livrat gogoși. Societatea-spectacol, un părinte mult mai atrăgător, le propune cu totul alt ideal: să dormitezi în șezlong, la umbra unui cocktail cu umbreluțe, să cultivi hedonismul în photoshop, să calci accelerația fără a te mai uita în retrovizor. Ni s-a tot spus că barbaria decurge din absolutizarea criteriilor morale și – de față cu memoria utopiilor <> – ar fi greu să susținem contrariul. De acum înainte vom avea, însă, parte de barbaria care se dezvoltă din relativizarea – altfel spus, dispariția – oricărui criteriu moral ferm”. La care programnele de televiziune participă din plin. Și ne mai miră atunci că în fabulosul top 100 al marilor români, printre fotbaliști, actori, silicoane, valori istorice și politicieni, Dumnezeu se află pe locul 190? Barbaria lumii actuale nu este un accident de suprafață, ci pare a fi trăsătura sa fundamentală.

Romulus Dan Busneaest top”, „de ce sînt prezenți aici atît de mulți fotbaliști”, „cum de a ajuns Gregorian Bivolaru pe locul 20”

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!