Pro musica

Istoria jazz-ului: STANDARDS

Vom încerca să definim, în acest episod, o categorie generică ce nu poate fi considerată un gen muzical de sine stătător, ci mai degrabă echivalentul acelor valori perene, clasice, care-și schimbă extrem de liber forma, fiind mereu proaspete și semnificative, în pofida schimbărilor de mode și curente artistice sau de orice alt gen.
De altfel, de către cei care binevoiesc să urmărească această rubrică, probabil că deja au fost percepute repetări de nume în contexte stilistice și cronologice diferite. Aceasta se poate explica prin scurta perioadă temporală a istoriei jazz-ului, care a reușit – într-o sută și ceva de ani – să evolueze de la localurile deocheate ale New Orleansului originar la formele cele mai moderne, rafinate sau avangardiste, înghițind și asimilînd influențele cele mai diverse de la muzica europeană cultă pînă la cele mai excentrice curente: punk, hip-hop ș.a.m.d.
în ciuda permanentei primeniri, și-a păstrat caracteristicile de bază, acoperite sub numele de improvizație, creativitate, sincronicitate.
Referindu-ne literalmente la perioada de aur a muzicii populare americane (concept ce nu trebuie confundat cu ideea de folclor, ci mai degrabă cu cea de accesibilitate și divertisment/entertainment), trebuie consemnat că mulți compozitori talentați au creat cîntece deopotrivă de accesibile și flexibile, adaptate și adeseori transformate ad-libitum de muzicieni de jazz din toate epocile.
Apărute inițial ca șlagăre sau pentru spectacole revuistice pe Broadway și filme hollywoodiene, ele au devenit teme, repere pentru generații de muzicieni, cunoscînd infinite variante. Amintesc titluri clasice precum „Body and Soul”, „Stardust” sau „All the Things You Are”. Nume de referință dintre acești compozitori sînt Jerome Kern, Irving Berlin, George Gershwin, Harold Arlen, Hoagy Carmichael, Cole Porter, Richard Rodgers, Fats Waller și lista nu va fi niciodată închisă. Aceștia au oferit muzică de jazz și pop, material bogat și practic deschis nenumăratelor interpretări.
Din nesfîrșita listă a cîntecelor de succes mai enumerăm: „A foggy Day” (compozitor – George Gershwin), „Cheek to Cheek” (Fred Astaire), „Georgia on my Mind” (Hoagy Carmichael), „I get a Kick out you” (Cole Porter, care este și autorul celebrelor „I’ve Got you under my skin” și „Love for sale”); „Pennies From Heaven” (Bing Crosby); din nou – Fred Astaire, mult mai cunoscut ca dansator sau actor de film, cu piesa „Night and Day” și de ce nu – cerebralul John Coltrane, care a compus „Lush Life”.
Artiștii de top ai acestui gen au fost și cîntăreții șefi de orchestre, compozitori de muzică simfonică sau de filme etc. Omagiem într-o ordine complet aleatorie, și pe Rosemary Clooney, Billy Eckstine, Johnny Mercer, Dinah Washington, Dee Dee Bridgewater, Blossom Dearie, Judy Garland, Johnny Hartman, Etta Jones, Abbey Lincoln, Carmen McRae, Andy Williams, Joe Williams.
A fost o osmoză perfectă între succesul de casă, comerical, care a asigurat jazz-ului noi categorii de ascultători și consumatori și înglobarea organică, naturală, a unor idiomuri specifice unor stiluri extrem de diverse. (Radu CIOBANU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!