Oborul de animale din Bacău a rămas o simplă amintire

Tîrgul de vite de la Bacău este mai sărac cu fiecare săptămînă.
Ieri, în oborul săptămînal, rar la vedere erau chiar animalele. în schimb, peste tot unde întorceai capul erau numai mașini pline cu cherestea și tuciurii cu haine la kilogram. De cum pășești în tîrg se vede că vremurile sale de glorie au apus. Cei care mai păstrează încă vie amintirea oborului sînt băcăuanii care au avut norocul să aibă casele lîngă tîrg. Ei sînt cei mai consecvenți. în fiecare joi și duminică își scot în fața porților măsuțele tocite de patina timpului, pe care încearcă să vîndă ba cîte o cană cu vin, ba cîte un șurub sau cîte o oală veche pe care le este prea milă să o arunce.

Pustiu

La poarta oborului stătea, ieri, un angajat al firmei care a concesionat locația și aștepta vizitatorii cu un top de bilete în mînă. Topul era, însă, aproape neatins pentru că lumea a cam uitat să mai vină la cumpărături. în tîrg, gol, pustiu, nu era nici un cumpărător. Așezați pe patru rînduri stăteau vînzătorii de haine second hand, rupte și jegoase, așezate în maldăre peste care tronau adidași care arătau de parcă au fost purtați de toată familia vînzătorului. Printre ei s-a mai infiltrat cîte un bătrînel adus de spate cu obărtaine ruginite și holendere găurite. „Ehe, pe vremuri imi mergea bine. Aveam de unde să fac rost de cîte un integrat, de o baterie de robinet bună și de o grămadă de chestii. Acum vin în tîrg în fiecare săptămînă și nu mai vînd nimic. De asta au și ruginit, pentru că am stat cu ele multă vreme în ploaie. Tîrgul e mort. Pe aici mai vin doi sau trei amărîți care s-au obișnuit să găsească chilipiruri”, ne-a spus Dumitru Bălășoiu, un bătrîn care spune că vine în tîrg și vinde ferătaniii de mai bine de opt ani.

Zece purcei și două vaci

Ca noutate în ultima vreme, ieri în obor au apărut și primele junici de vînzare. Pînă acum, tîrgul de animele era împărțit între cai și porci, fie ei și cît să-i numeri pe degetele de la o mînă. La doar 80 de lei bucata, negociabil, porcii aveau o căutare incredibilă. Zece metri mai încolo, unde pe vremuri se vindeau cereale, acum se vindeau sute de metri cubi de cherestea, dar nu era nici un cumpărător. Singurul care s-a interesat de lemne, cît am fost noi pe acolo, a fost Cristi Jigău, directorul peste impozitele băcăuanilor, care venise în tîrg să-și cupere două scînduri pentru o bancă.
în tîrg se vede cel mai bine că este vremea vinului, pentru că la tot pasul se găsesc butoaie și căzi de vin. Un butoi mai mărișor se vindea cu două milioane de lei negociabil, iar o cadă cu 2,5 milioane de lei. (Alexandru COVACI)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!