Istorii cu zîmbete

Lovituri de maestru

* Mari criminali ai omenirii: Andrei Berilă
– măcelarul de oameni

… De la celulă se traseră zăvoarele. Paznicii își puseră armele „în cumpănire”. Andrei Berilă, cel ce îngrozise România cu crimele sale, ieși cu lanțuri groase la mîini și la picioare. Un an de zile le-a trebuit polițiștilor să-l prindă. În închisoarea din Aiud ocupa celula 67, încadrat de celula 65, a lui Sile Constantinescu – „fost student, asasin al propriilor lui părinți”, și 69 – a lui Virgil Nicolaescu, „fost avocat, de două ori asasin”, zis și „Gică Mic”.
Ziaristul Victor Vișoiu are curajul să dea ochii cu bruta care a omorît 9 oameni – „începând din 1935 și până la 1937”. Criminalul este invitat să ia loc pe un scaun. Are un rîs îndobitocit, de ură. „Aprinde țigare după țigare și râsul face să-i țâșnească de pe buze, așa cum făcea victimelor lui să le țâșnească sângele”.
– Ceea ce vă pot spune, domnule ziarist, e că de aș vedea cadavrele lor și azi în fața mea, le-aș mai spinteca odată! E adevărat! Nici una din victime nu mi-a fost dușman. Pe cei patru lucrători de la brutăria „Mandanis” din Galați i-am omorât pentru ca să pot fura banii stăpânului. Pe geambașul Firică de la Craiova, la fel, pentru a putea să-mi cheltuiesc cei 80.000 de lei fără multă bătaie de cap… În noaptea de 3 octombrie 1935 l-am ucis cu toporul pe cârciumarul Iordan Ciupitu. I-am luat bijuteriile ce le avea în casa de fier, lingurițele de argint și câteva mii le lei. Lingurițele și o parte din bijuterii le-am vândut pentru suma de 30.000 de lei.
Ziaristul rămîne aproape fără glas. Își amintește:
– Îmi vorbea despre topor și sticle de sifon cu aceeași ușurință cu care vorbește un chirurg despre bisturiu, sau un scriitor despre condei. . .
Berilă, rînjind din nou, cere un pachet ori de „Naționale”, ori de „Bucegi”. Fumează. Deodată, devine „sensibil”:
– Iubesc păsărelele. Atunci cînd deschid fereastra de la celulă, dimineața, se adună vreo 20. . .
– Și nu s-au speriat? Nu le-a fost frică de tine?
– De ce să le fie frică!? De ce să se sperie, că doar eu nu-s în stare să omor vreo una. Dacă, însă, aș vedea că cineva omoară o pasăre în fața mea, l-aș sugruma într-o clipă!
Convorbirea dintre cei doi i-a sfîrșit. Victor Vișoiu rămîne uimit :
„Timp de aproape două ore, cît mi-a vorbit, n-a arătat măcar o clipă că regretă monstruozitățile comise. . . „.
Recordul de mare criminal al lui Andrei Berilă avea să țină pînă în anii ’70, cînd își face apariția celebrul Ion Râmaru! (Eugen ȘENDREA)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!