Sinaxar ortodox: Sfîntul Apostol Iacov, fratele

Domnului, după trup
Sinaxar romano-catolic: Sfîntul Ioan Capistran

Diavolii au însușirile îngerilor, cu diferența că, deși au fost creați de Dumnezeu buni și sfinți, ei n-au rămas în starea lor de sfințenie și bunătate, ci au căzut, fără de întoarcere, în întunericul mîndriei și vicleniei. Așadar, întîiul vinovat de păcat și întemeietor al răutăților este diavolul: „…pentru că, de la început diavolul păcătuiește”. El a păcătuit, nu pentru că așa i-ar fi fost firea, sau că ar fi primit înclinația spre păcat, pentru că în acest caz, vina ar fi căzut pe Dumnezeu. Dimpotrivă, fiind creat de Dumnezeu bun, el însuși, prin propria voință, s-a făcut diavol, adică clevetitor, vrăjmaș, mincinos și defăimător. Sfîntul prooroc Iezechiel spune:”…tu erai pecetea desăvîrșirii, deplinătatea înțelepciunii și cununa frumuseții. Tu te-ai aflat în Eden, în grădina lui Dumnezeu”; „fost-ai fără prihană în căile tale, din ziua facerii tale și pînă s-a încuibat în tine nelegiuirea”.
Decisiv, răul nu ți-a fost dat ție din afară, ci tu însuți l-ai zămislit. Sfîntul Antonie cel Mare ne învață scopul principal al lucrării diavolești pe pămînt: „Diavolii se numesc așa, nu pentru că așa s-au făcut sau pentru că Dumnezeu i-ar fi făcut răi, ci pentru că au căzut din înțelepciunea cerească, (mîndrindu-se). De atunci, ne ispitesc mereu, încercînd să împiedice urcarea noastră la Cer, locul de unde au căzut ei”. Oamenii, avînd trup și suflet, pot să treacă de la plăcerea trupească la cea sufletească. Diavolii însă sînt lipsiți de această posibilitate, pentru că în ei binele firesc a fost nimicit prin căderea și pierderea harului dumnezeiesc. La oameni, binele este amestecat cu răul, dar la demoni, precumpănește și acționează numai răul. Păcatul lor cel mai mare este ura neînfricată față de Dumnezeu. Ei au transformat ascultarea față de Dumnezeu, firească tuturor făpturilor, într-o împotrivire și într-o vrajbă neîncetată. De aceea, căderea lor este fără de întoarcere. Ei își găsesc plăcerea în tot felul de păcate, se complac mereu în rele, trecînd de la un păcat la altul. Neputînd săvîrși păcate trupești, ei păcătuiesc cu imaginația și cu simțurile. Și-au obișnuit esența lor cu viciile firești ale cărnii. Aceste vicii sînt dezvoltate la ei, mai mult decît la oameni. Helvetica-R ie și bunătate, ci au căzut fără de întoarcere, în întunericul mîndriei și vicleniei. Așadar, întîiul vinovat

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!