Punctul pe „i”

O nouă „dezorientare” liberală

• Theodor Stolojan și susținătorii – în afara principiilor liberale

Regretatul filozof Petre Tuțea, în gîndirea-i originală și clar-văzătoare afirma – referitor la doctrina principiilor liberale: „Liberalismul te duce cum te duce trenul la destinație, favorizează corpul social, te instalează în sistem (nu în sistemul ticăloșit – n.n.) și n-ai încotro”. O gîndire realistă, care se cere adaptată la condițiile existente în fiecare etapă istorică. Liberalismul, pe lîngă principiile doctrinare clasice (promovarea și respectarea libertăților fundamentale ale omului; consolidarea sistemului democratic; promovarea și asigurarea separării puterilor în stat; garantarea proprietății private; stimularea inițiativei private; respectarea regulilor de concurență; circulația liberă a ideilor și bunurilor – laissé faites, laissé passé; libertatea individului; asigurarea dreptului la muncă, sănătate, educație; combaterea corupției; libertatea deplină a presei etc. etc.) trebuie să aibă și un caracter pragmatic pronunțat, care să genereze interesul omului față de muncă, să cultive concurența loială și să desfășoare o activitate eficientă și pe deplin transparentă. Am mai invocat cîndva observațiile savantului istoric Nicolae Iorga privind traducerea în fapt a principiului liberal interbelic „prin noi înșine”. Iorga critica atunci tocmai latura mai puțin pragmatică a liberalilor, apreciind că „doar la Bacău cunoștea un liberalism adecvat prin activitatea practică desfășurată de Radu C. Porumbaru, care investise eficient în Fabrica de Celuloză și Hârtie Letea și demonstra pragmatic adevăratul liberalism”. Ori, ceea ce inspiră astăzi liberalismul actual nu corespunde decît parțial principiilor doctrinare liberale. Amalgamarea liberalo-pedistă generează confuzie și, de aici, disputele acerbe între palatele Cotroceni și Victoria. La Cotroceni s-a aflat pînă mai zilele trecute și consilierul prezidențial Theodor Stolojan – șeful Departamentului politico-economic – un tehnocrat naționalist de marcă, și care în loc să acționeze pe linia compartimentului său, spre binele general, fiind plătit din banul public, d-sa se ocupă de politica liberală – icompatibilă cu funcția de consilier prezidential pretins liberal – pe care nici nu a avut-o și nici nu o are în sînge. Cînd a fost prim-ministru s-a afirmat categoric pentru susținerea d-lui Iliescu și am ajuns unde am ajuns. Acum, se declară fățiș de partea d-lui Băsescu și boicotează permanent actuala conducere liberală. Atunci, ce fel de liberal este? Și i-a raliat pe ex-liberalii Mona Muscă, Cristian Boureanu, Radu F. Alexandru, Raluca Turcan – fosta sa secretară. D-l Valeriu Stoica, om de idei dar, uneori, debusolat, care vrea „dreapta” întărită prin slăbirea PNL-ului și tot îl frămîntă grija scăzutului în sondaje (care și așa sînt relative). Preconizata Platformă Liberală de la Pitești va fi doar o nouă dezorientare liberală, așa cum a mai fost nu de mult.
Principiile cu adevărat liberale rămîn cele ale regretatului Horia Rusu; ale lui Dinu Patriciu (chiar dacă într-o anumită conjunctură și-ar fi sponsorizat adversarul).
Ce fel de disciplină de partid respectă astfel de oameni? În urmă cu ceva ani, aflîndu-mă la o întrunire liberală la Pambac, i-am adresat d-lui Stolojan întrebarea: „Cum își explică faptul de a fi renunțat la calitatea de parlamentar, atît timp cît este liderul național al formațiunii politice liberale? Răspunsul oficial a fost evaziv, dar, în particular, mi-a dat dreptate. Nu mai cunoscusem în istorie un caz asemănător. Ulterior, candidat potențial la președinția țării, în 2004, a clacat lamentabil în fața scenariului lui Traian Băsescu. Acum nu acționează pentru binele liberalismului românesc, ci pentru întărirea poziției președintelui „jucător” și slăbirea în realitate a PNL-ului. Alianța D.A., am mai spus-o și o voi repeta la infinit, nu este altceva decît o „alianță contra-naturii”, iar coaliția guvernamentală actuală un „haloimis cu melodie” pentru deturnarea opiniei publice de la adevăratele țeluri ale procesului de democratizare și eficientizare a societății românești.
Cît sînt de adevărați liberali și, dintre aceștia, unii dintre băcăuani? M-am convins pe parcursul celor 15 ani de înregimentare în această formațiune politică. Cu cîteva luni în urmă am fost invitat insistent de formațiunea liberală băcăuană de tineret pentru a prezenta un expozeu privind cei 131 de ani de existență a Partidului Național Liberal și despre mișcarea liberală băcăuană în trecut și prezent. Deși inițial am ezitat a da răspuns invitației, în final am acceptat. Am constatat cu plăcută surprindere că avem un tineret entuziast și receptiv, foarte atent la expunerea făcută, ceea ce mi-a dat încredere în viitorul liberal băcăuan, comparativ cu unii dintre seniori. Am avut și eu două mici rugăminți: una, privind rescrierea datelor de pe bustul lui Mircea Cancicov din parcul ce-i poartă, îndreptățit, numele și, de asemenea, înlăturarea mîzgăliturilor de pe frontispiciul monumentului; a doua – răsădirea unor flori pe mormîntul părinților marelui liberal (Raluca și Theodor Cancicov) din cimitirul central al municipiului Bacău. Promisiunile au fost certe și entuziaste. Au trecut cîteva luni și nici una dintre promisiunile date nu au fost respectate. Mi-am amintit atunci de titrarea unui articol personal tot în „Ziarul de Bacău”, intitulat „Liberalismul controversat. -„Tari la vorbe, mici în fapte”. Am fost cu adevărat inspirat. Așa că domnii Stolojan&Comp. ar face bine să se lase de teoretizarea neavenită, dacă nu și perfidă a liberalismului și să-i aprecieze și sprijine pe oamenii de bună credință. Cînd d-l Valeriu Stoica era președintele PNL și ministru de justiție l-am rugat stăruitor, împreună cu alți colegi, să inițieze o acțiune judiciară pentru reabilitarea morală post-mortem a lui Mircea Th. Cancicov după modelul lui Iuliu Maniu și Ion Mihalache. Probabil că a fost atît de ocupat cu reforma Justiției că nu a dat curs în nici un fel cererilor noastre. Condamnat pe nedrept de comuniști la 20 ani temniță grea, Mircea Cancicov a decedat în urma chinurilor torționarilor vremii, în ziua de Crăciun 1959, la Penitenciarul de maximă siguranță Tg. Ocna. Iată, așadar, de ce principiile doctrinare liberale trebuie mai întîi cunoscute și apoi aplicate cu fermitate de către oameni cu o poziție într-adevăr verticală. (prof. dr. Jean CIUTĂ)
-liberalii Mona Muscă, Cristian Boureanu, Radu F. Alex

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!