Fără prejudecăți

Exerciții democratice

Mihai BUZNEA

Pe adresa unei băcăuance decedată în urmă cu cinci ani și jumătate sosesc, la intervale regulate de timp, citații emise de o instanță superioară din Capitală. De fiecare dată, noii locatari ai locuinței defunctei încearcă un sentiment de teamă și de îngrijorare pentru vreo faptă penală de care nu au cunoștință, dar se liniștesc imediat ce află obiectul corespondenței: parte civilă în procesul păgubiților intentat FNI. După aproape șase ani de la declanșarea acțiunii lucrurile nu sînt cu nimic mai clare decît erau la începutul lor. Dimpotrivă, au devenit chiar mai complicate. Odată intrate în hățișurile Justiției române, faptele iau turnuri neașteptate, adevărurile se complică, iar autorii lor sînt, rînd pe rînd, inculpați sau victime. După tone de dosare, demonstrații de stradă, violențe și bătăi administrate de jandarmi celor ce acuzau hoția și își revendicau drepturile; după probatorii ce se băteau cap în cap și dezbateri interminabile în ședințele de judecată, s-a pronunțat și un verdict: restituirea banilor către cei înșelați. Reacții euforice din partea acestora, urmate la scurt timp de stupoare, surprindere și revoltă. Instanța „uitase” trei amănunte, esențiale: cînd și cine va face plățile și din ce fonduri. Hotărîrea s-a lăsat și cu condamnări ce totalizează peste o sută de ani pentru principalii vinovați, în frunte cu Maria Vlas – supranumită „Mama FNI”. Și ceea ce era să se întîmple cu o hotărîre netemeinică și pe lîngă lege s-a întîmplat: desființarea acesteia și reluarea – de la capăt! – a procesului de judecată. înainte de a vedea cum se va derula aceasta, să ne reamintim că pentru prima fază lucrurile au demarat la începutul anului 2000, cu cheltuieli majore din bugetul instituției: peste 6 miliarde de lei numai pentru corespondență, respectiv pentru citarea martorilor. între timp, pentru aceeași procedură s-au mai cheltuit 5 miliarde, iar decontul va crește în același ritm, avînd toate (ne)șansele să se dubleze. Asta pentru că toți cei 260 000 de păgubiți parte în proces trebuie tratați în mod egal de către Justiția pusă să facă dreptate și să le apere interesele. în zilele cînd se judecă un nou termen, celelalte activități ale instanței se blochează. După cum se derulează procesul, vor mai fi necesari ani buni spre a se ajunge la o altă soluție, dar nu departe de cea dintîi: probabil, la o altă „desființare” și la încă un proces. Mulți dintre cei înșelați vor fi „lipsă la apel” din motive de deces, iar sutele de miliarde tocate vor rămîne tot un mister. Desigur, nu și pentru Sorin Ovidiu Vântu și acoliții acestuia, declarați a fi fără nici o pată și, deci, curați ca lacrima. Alte bune miliarde se vor mai irosi pe diverse cheltuieli de procedură judiciară, precum timbrele pentru expedierea citațiilor, sau pentru plata salariilor celor însărcinați cu lichidarea Fondului. Apoi, se va instala uitarea, ca și în cazul CARITAS-ului lui Mihai Stoica, al FMOA-ului inițiat de ex-ministrul George Danielescu,
GERALD-ului focșănean și atîtor altor „investitori” interesați de bunăstarea contribuabilului român! Pentru că, la noi, arta de a mușamaliza faptele aruncînd cu praf în ochii proștilor este ridicată la rangul de politică de stat prin soluțiile de „acoperire” și de compromis pe care le practică. FNI-ul este fenomenul care le pune capac, o afacere de tip mafiot născută din apetitul pentru hoție și înșelăciune, din talentul pentru mișmașuri financiare alimentate de lăcomie, nepricepere și necazuri. De pe urma acestor mașinațiuni diabolice au avut serios de cîștigat oameni politici, ministeriabili, parlamentari, polițiști, foști securiști, a căror personalitate și imagine nu a fost cu nimic afectată. Doar „hoțul neprins rămîne negustor cinstit”. Afacerea FNI rămîne, așadar, lecția de manual pentru ceea ce înseamnă malversațiunile financiare într-o societate așa-zis democratică și în care legea – fie că e strîmbă ori proastă, fie că lipsește cu desăvîrșire. Iar acolo unde ceva anume nu este interzis în mod expres, înseamnă că este permis.
Dar, acestea, sînt deja alte subiecte de discuție. Deocamdată rămîn faptele: cei 260 000 de păguibiți FNI, bîblbîielile magistraților și miliardele de lei cheltuite din banii noștri, ai tuturor, pentru corespondența judiciară și alte costuri de procedură. Exercițiile democratice continuă. Datorită lor, băcăuanca decedată în același timp cu declanșarea interminabilului proces va continua să fie citată, spre a i se face dreptate. Ea și cine știe cîți alții. Acțiunile lor la Fond erau tocmai pentru a le înlesni Marea Călătorie. De-acum, totul e uitare! victime. După tone de dosare, demonstrații de stradă, violențe

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!