Ștefan RADU
Viteza cu care s-a dat la pace în chestiunea comisarului european propus de România i-a prins pe picior greșit atît pe politicieni, cît și pe analiștii grăbiți, admiratori ai diverselor personaje politice actuale. Pe scurt, evenimentele derulate în zi de sărbătoare a Armatei au fost următoarele: președintele Băsescu a „ancorat”, dimineață, la Guvern; după o întrevedere particulară cu premierul – scurtă și eficientă, după cum s-a demonstrat o oră mai tîrziu – și fără a comenta public a părăsit Palatul Victoria; au venit val-vîrtej cîțiva lideri democrați și liberali, pe fețele cărora se citea surprinderea; după discuții cu ușile închise, poporul a primit veștile cele mai importante din ultima vreme. Mai întîi, ni s-a spus că dl. Varujan Vosganian a fost promovat de la gradul de translator al președintelui în Armenia, la cel de comisar european. Apoi am aflat că ministrul Athanasiu a demisionat pe principiul „cel mai deștept cedează!”. în locul lui, prin decret prezidențial, a fost numit, încă înainte de lăsatul serii, democratul Frunzăverde. O zi plină cît un an electoral!
Unii s-au grăbit să-l declare pe dl Băsescu învingătorul absolut în disputa cu premierul. Cică ar fi avut loc un simplu troc: ia un comisar, da-mi un ministru! Prea ușor pentru a fi adevărat. în acest schimb ciudat, ambii combatanți – președintele și premierul – au lăsat impresia că au fost strînși cu ușa. Dl. Băsescu se afla în cea mai delicată situație de cînd este el chiriaș la Cotroceni. în conflictul cu Athanasiu, justiția deja îl adusese pe contrasens cu Constituția. Refuzul de a suspenda… suspendarea ministrului Apărării mirosea urît. Dacă și-ar fi anulat propriul decret, atunci legenda sa de neînfrînt luptător în arena politică se sfărîma precum un pahar de sticlă proastă. Situația era coaptă; cred că dl. Băsescu era dispus la orice compromis numai să scape de beleaua Athanasiu. Să nu uităm că doar cu o zi înainte, Bogdan Olteanu, președintele Camerei Deputaților, anunța că va sesiza Curtea Constituțională în legătură cu ilegalitatea comisă de președintele Băsescu. Declarații foarte ferme au venit din partea mai multor lideri liberali care simțiseră că au descoperit un punct slab al adversarului de la Cotroceni.
De cealaltă parte, premierul deja savura viitoarea victorie prin ricoșeu. Athanasiu era combatant într-un război al liberalilor, nu al lui personal. El a ajuns în dizgrația lui Traian Băsescu pentru că a fost soldat fidel al partidului și a susținut o decizie politică a lui Tăriceanu. Ne-am fi așteptat să aibă susținerea necesară pînă în ultimul moment. N-a fost așa! Exact cei pentru care și-a pus pielea la saramură l-au vîndut ca pe o opincă uzată. Athanasiu este singurul care a pierdut tot. Ceilalți – Băsescu, Tăriceanu, Vosganian și alte personaje discrete – s-au ales, în final, cu cîte ceva: influență, anularea unor datorii de onoare, îngroparea unor procese penale sau mai știu eu ce… De aceea eu cred că personajele cu adevărat principale în tot acest aranjament au rămas în umbră. Ce l-a determinat pe președintele Băsescu să vină pe teren advers – Palatul Victoria – pentru a negocia așa-zisul schimb? Nu avea destui interpuși? Cum se explică satisfacția d-lui Bogdan Olteanu care a uitat brusc și de Curtea Constituțională, și de ilegalitățile președintelui? De ce este atît de important Vosganian încît sacrificarea lui Athanasiu cel loial să se producă fără vreo opoziție din partea liderilor liberali? Am impresia că în tot acest meci există un „arbitru” extrem de influent. Și dacă s-a vorbit zilele astea despre diverse knock-out-uri, îndrăznesc să spun că respectivul „arbitru” i-a pus la podea și pe Băsescu, și pe Tăriceanu, și pe Athanasiu. Nu-i cunoaștem fața, dar cu siguranță că-l vom descoperi printre legăturile – în timp și spațiu – pe care le-a întreținut dl. Vosganian de-a lungul vremii. „Cu voia dumneavoastră, ultimul pe lista de propuneri” pentru ocuparea postului de comisar european, dl. Vosganian s-a dovedit mai puternic decît pare. Victoria sa a lăsat în urmă o tăcere de mormînt în Alianță. Este pentru prima oară, după doi ani, cînd lumea se abține de la comentarii și critici. Ca după knock-out…eață, la Guvern; după o întrevedere particulară cu premierul – scurtă și eficientă, după cum s-a demonstrat o oră mai tîrz
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.