S-au întîmplat în octombrie…

Constantin CĂLIN

* N-a mai apărut „Cuvîntul”, „revista de cultură și atitudine” al cărei „editor senior” era criticul Mircea Martin. în editorialul ultimului număr, intitulat „Scurt bilanț și bun-rămas”, acesta relevă un lucru care li s-ar putea întîmpla multora: „Soarta unei reviste de cultură într-o economie de piață e plină de neprevăzut. Din păcate, ea nu depinde numai de calitatea intelectuală a propriei oferte. Alți factori sînt mai importanți: susținerea financiară, «spatele» politic sau abilitatea de a face – fie și cu intermitențe – scandal”. Profesorul Mircea Martin, una din personalitățile cele mai sobre ale literaturii actuale, a respins „programatic” acești „factori”, iar consecința e cea menționată la începutul acestei însemnări.

* în „Cronica Română”, dl. Mihai Pelin, autorul nonconformist al unor cărți de istorie contemporană, a publicat un lung serial despre „Disidența în cultură, între mit și adevăr”. N-am să dezvălui pe cine atacă – figuri ale elitei, moralizatori ai nației -, am să spun doar că acest atac, bine sistematizat și bazat pe exemple convingătoare, va descumpăni pe mulți dintre fanii acestora.

* Același ziar – prin articolele d-lor Răzvan Voncu, Adrian Ivan și Grigore Arbore – s-a ocupat de „jungla universitară” care proliferează în detrimemtul calității învățămîntului. Cei cărora le pasă de aceasta, ar trebui să le citească. Ele atrag atenția asupra unor realități despre care, printr-o largă complicitate, se tace.

* „România literară” a publicat (vezi nr. 41) un interviu inedit cu Virgil Ierunca. Spicuiesc fragmentul referitor la „Jurnalul fericirii” de N. Steinhardt, în speranța că va interesa pe numeroșii cititori ai acestei cărți, profesori și elevi: „Nimeni n-a fost în curent cu existența «Jurnalului», afară de mine, fiindcă, puțin înainte de a muri, el mi-a trimis acest jurnal pe niște căi ocolite. A fost un jurnal scris după ce el a ieșit din închisoare: un jurnal reconstituit. Spre deosebire de Ion Ioanid (autorul lucrării „închisoarea noastră cea de toate zilele”, în cinci volume – n.m.), forța acestui jurnal nu constă în fapte, ci în semnificații. De ce în semnificații? Pentru că acest eseist de origine evreiască, a devenit creștin și s-a călugărit după ieșirea sa din închisoare (fenomenul nu este chiar atît de singular, fiindcă pentru mulți inși închisoarea era un fel de academie, iar pentru el a devenit altar). Omul acesta care înainte, începînd din 1939, scria eseuri într-o manieră detașată, odată ajuns în închisoare și suferind alături de ceilalți, a trăit o experiență spirituală așa de extraordinară, încît a scris «Jurnalul fericirii» – care este, înainte de toate, jurnalul unei regăsiri a spiritualității. Fie că ești creștin, fie că ești agnostic, fie că ești necreștin, paginile lui sunt zgudutoare. De fapt, paginile cele mai frumoase și cele mai temeinice despre spiritualitatea românească nu sunt scrise de filozofi-specialiști, ci de omul acesta. Steinhardt găsește în închisoare două valori supreme pentru el, care îi modifică viața și existența: creștinismul și spiritualitatea românească, cu tot ce are ea mai uman și mai luminos, în formă pură și atemporală. Este o aventură trăită și expusă după aceea într-o carte-jurnal”.

* Profesorul dr. Viorel Cruceanu a realizat un interviu cu poetul Radu Cârneci despre Leopold Sedar Senghor (1906 – 2001) pentru revista „Dosarele istoriei” (nr. 9/2006). Ambii interlocutori se dovedesc avizați asupra subiectului, Radu Cârneci avînd avantajul cunoștinței directe cu autorul „Jertfelor negre” și al unei mai îndelungate reflecții pe marginea textelor sale (poeme și eseuri), din care a tradus. Una cu alta, interviul oferă o informație bogată (inclusiv sub aspectul ilustrației), pentru mulți inedită. Cum era și firesc, Centenarul Senghor (poetul s-a născut la 9 octombrie) a fost omagiat și de TV5 Monde, la mijlocul săptămînii trecute, printr-un film documentar. Am văzut un Senghor la diverse vîrste, de la cea de adolescent la cea de bătrîn cu baston și foarfece de grădinar și l-am ascultat, în mai multe reprize, ținînd discursuri sau citind din poemele sale. Fostul președinte timp de nouăsprezece ani al Senegalului avea distincție în atitudini, gesturi, vorbire. Categoric, grație dotării sale excepționale, a meritat cele mai înalte elogii (unul din ele făcut în termeni ditirambici de Andre Malraux) și onoruri. A ilustrat mîndria de a fi negru (culoarea pielii sale era de un negru maroniu consistent) și ideea de inteligență africană. Apropiații săi l-au descris ca pe o persoană care, în ciuda europenismului său evident, era atașată profund de specificul local, senegalez. O frază din volumul „De la negritudine la civilizația universalului” care mă frapase („Dar eu sînt francofon, și revin la baobabii mei”) mi-a apărut mult mai clară după ce am ascultat bătăile în tobe ale unui percuționist așezat sub un asemenea arbore. Idem, poezia „Rugă la măști” (citată de d-l Radu Cârneci în interviu) – după vederea unor imagini dintr-o expoziție cu astfel de obiecte. Masca, dansul leagă pe modern de precursorii săi. înainte de orice, poezia africană e cîntec, ritmurile (accentele) ei sînt sugerate de muzică, pe care o însoțește. Cînd nu avea în preajmă albi, lui Senghor îi plăcea să danseze și să fredoneze. în fine, anecdota spune despre el că ar fi declarat odată: „am început să iubesc limba franceză din momentul în care am învățat cuvîntul «confiture» (dulceață)”. Avea, care va să zică, și umor.

* Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2006 a fost acordat scriitorului turc Orhan Pamuk. Să tragem nădejde că în anii următori se va apropia și de granița noastră?

* „Adevărul literar&artistic” și-a schimbat ziua de apariție (miercuri, în loc de sîmbătă) și formatul. Mulți îl credeau dispărut. Trasă spre teologie, revista nu mai are impactul pe care-l avea atunci cînd o făcea d-l Constantin Stănescu. Continuăm s-o citim, dar fără aviditate. nu constă în fapte, ci în semnificați

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!