Ascensiuni duhovnicești

Iubirea cea desăvîrșită

• două istorioare duhovnicești n „Cine are urechi de auzit să audă!” (Matei 11,15)

în viața sa creștinească, omul binecredincios are nevoie de exemple sau pilde duhovnicești care să-l călăuzească într-o adevărată trăire moral-spirituală. „Viețile Sfinților”, „Proloagele” sînt pline de asemenea pilde care ne îndrumă pașii spre Hristos. Vă prezentăm două asemenea pilde pentru a vedea că fiecare dintre noi poate fi bineplăcut lui Dumnezeu prin faptele bune săvîrșite zi de zi, în această viață atît de curgătoare:

Candela

Cînd se arde candela, în fața icoanelor, îngerul candelei – înger păzitor care stă mereu în casă cît arde candela, stă aici în casa ta și, dincolo, te va întîmpina cînd sufletul va pleca din această lume materială. Stă, deci, atîtea zile cît ai ars candela nestinsă în casa ta, pe care o păzește și o ocrotește de orice rău, iar cînd sufletul tău va pleca dincolo, tot atîtea zile te plimbi prin Rai și ai să te îndulcești de acele bunătăți; chiar dacă tu nu ai reușit să te mîntuiești cît ai trăit pe pămînt și numai după ce s-au scurs zilele în care tu ai ținut candela aprinsă la icoanele din casa ta pe Pămînt, numai atunci te duce la locul rînduit de Dumnezeu, după faptele tale din viață.
Cînd ai aprins și ai ars mereu candela la icoane 24 de ore în șir, îngerul candelei îți duce și sădește în grădina ta pe care o face în Rai ca răsplată pentru mica ta jertfă pe care ai făcut-o cu atenție și cu credință, o floare din care s-a făcut uleiul sau un pom (dacă era ulei de măsline) și astfel ai pregătit grădina ta din ceruri, încă fiind tu în viață pe Pămînt.
Dacă ai aprins candela și ai plecat de acasă și între timp candela s-a stins, îngerul care stă și veghează ca să nu ți se întîmple nimic rău în casa ta nu pleacă, ci rămîne în continuare pînă sosești tu. Dacă, văzînd candela stinsă, primul lucru pe care-l faci (spălîndu-te mai întîi pe mîini) este să aprinzi candela, îngerul nu mai pleacă; dacă te iei cu alte treburi și neglijezi aprinderea candelei, îngerul pleacă mîhnit și revine numai după ce tu ai aprins-o din nou.
Dacă tu ai aprins permanent candela și ai plecat de acasă lăsînd-o aprinsă, chiar dacă ți s-a rînduit sfîrșitul în alte împrejurări (adică, se întîmplă cu voia lui Dumnezeu) să mori pe drum sau în altă parte decît în casa ta și nu are cine să-ți aprindă o lumînare, lumina candelei cu îngerul ei te însoțește pe drumul de dincolo; se socotește, deci, că ai lumină, ca să nu mori în întuneric.
Cînd aprinzi candela sau pui uleiul care observi că a scăzut, îți pui o dorință, te rogi și faci trei metanii; și să știi că întotdeauna se îndeplinește (a se aminti aici candela pe care turcul o aprindea la icoana Sf. Nicolae în fiecare zi, icoană pe care el o luase dintr-o biserică creștină pe care o jefuiseră semenii săi după căderea Constantinopolului și minunea ce i s-a făcut cu prinderea hoțului ce-i prădase casa în lipsa sa, precum și alte întîmplări trăite de noi, adevărate).

Milostenia și dragostea

„Pentru că ce-i va folosi omului dacă va cîștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?” (Matei 16, 26)

Milostenia nu este iubirea cea desăvîrșită, ci doar o parte a ei. Sînt mulți aceia care pe unii îi miluiesc și pe alții îi nedreptățesc, pe unii îi găzduiesc și altora le țin minte răul, pe unii îi apără și pe alții îi batjocoresc. Pe cei străini îi îngrădesc, iar pe ai lor îi urăsc. Așadar, aceasta nu-i iubire, nu este. Adevărata iubire nu urăște pe nimeni, nu judecă pe nimeni, nu strîmtorează pe nimeni, nu se scîrbește de nimeni, nici de credincios, nici de necredincios, nici de străin, nici de păcătos, nici de curvar, nici de cel necurat. Dimpotrivă, mai vîrtos îi iubește pe cei păcătoși, și pe cei neputincioși, și pe neosîrduitori. Pentru ei o doare și se tînguiește și plînge. Mai mult împreună pătimește cu cei răi și păcătoși, decît cu cei buni. Astfel âi urmează lui Hristos, Cel ce i-a chemat pe cei păcătoși la pocăință, mîncînd și bînd împreună cu dînșii. Pentru aceasta, arătînd care este adevărata iubire, a învățat zicînd: Fiți buni și milostivi, precum Tatăl vostru Cel ceresc (Luca 6, 36). Acela plouă și peste cei vicleni și peste cei buni, răsare soarele și peste cei drepți și peste cei nedrepți. Așa și cel ce are adevărata iubire, pe toți îi iubește, pe toți îi miluiește, pentru toți se roagă. Sunt unii care fac milostenie și își reazămă mîntuirea numai în aceasta, în vreme ce de multe ori păcătuiesc, și pe mulți îi urăsc, și trupul și-l întinează. Și aceștia negreșit se înșeală nădăjduind în milostenia lor, prin care socotesc că sînt bineplăcuți lui Dumnezeu.
„Cine are urechi de auzit, să audă! (din «Mireasma Pustiei»). (Culese de Pr. prof. dr. Constantin LEONTE)ufletul tău va pleca dincolo, tot atîtea zile te plimbi prin Rai și ai să te îndulc

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!