Quo vadis?

Caracteristicile dreptului comunitar european

Ca ansamblu de reguli juridice care guvernează organizarea și funcționarea instituțiilor comunitare europene, prin natura sa originală, dreptul comunitar este, în fapt, dreptul propriu al fiecăreia dintre statele membre. Altfel spus, dreptul comunitar are o forță specifică de a se impune ca drept comun, propriu tuturor statelor membre. Caracteristicile care-i asigură penetrarea în ordinea juridică internă a fiecărui stat membru sînt: aplicabilitate imediată; aplicabilitate directă și aplicabilitate prioritară. Prezența acestor caracteristici evidențiază un fapt esențial, acela că dreptul comunitar nu este conceput nici ca o colecție de acorduri internaționale, nici ca un apendice al sistemelor juridice naționale. Aceasta înseamnă că între dreptul comunitar și dreptul național există o relație specială, de separație, pe de o parte, iar pe de altă parte, de întrepătrundere dialectică. ânțelegerea acestei relații presupune evidențierea deosebirii dintre condiția dreptului internațional clasic și cea a dreptului comunitar.
în ce privește aplicabilitatea imediată, trebuie pornit de la observația că, spre deosebire de normele de drept internațional, considerate norme de drept extern, normele de drept comunitar dobîndesc automat, încă de la adoptare, statutul de legislație pozitivă în sistemul juridic intern al statelor membre. Explicația este una de natură doctrinară, în sensul că în timp ce raportul dintre dreptul intern și dreptul internațional primește o interpretare dualistă, raportul dintre dreptul intern și dreptul comunitar primește o interpretare monistă.
Concepția dualistă susține că între dreptul intern și dreptul internațional există o relație de independență, astfel că cele două sisteme de drept funcționează în paralel. Din această perspectivă se consideră că tratatele internaționale, chiar și cele perfect ratificate produc efecte doar în ordinea juridică internațională. Iar pentru ca prevederile tratatelor internaționale să aibă aplicabilitate în dreptul unui stat semnatar ele trebuie să fie naționalizate, adică acele prevederi să fie cuprinse într-o normă juridică internă a statului respectiv. Prin naționalizare, însă, norma internațională își schimbă natura, devine normă de drept intern al statului semnatar.
Cu totul alta este perspectiva doctrinară în înțelegerea raporturilor dintre dreptul intern și dreptul comunitar. Locul concepției dualiste este luat de teoria monistă, postulată chiar de filosofia dreptului comunitar, teorie potrivit căreia cele două sisteme de drept slujesc o finalitate comună, întrucît, indubitabil, numai finalitatea comună justifică, teoretic și practic, întreaga construcție europeană. Ideea este că miza unei asemenea construcții explică orice dezbatere. Și, în această înțelegere, prevederile tratatelor comunitare sînt integrate total în ordinea juridică internă, păstrîndu-și totuși calitatea lor inițială, de reglementări comunitare. Consecințele acestei abordări sînt următoarele: dreptul comunitar este integrat de la sine în sistemul juridic al statelor membre, fără o naționalizare suplimentară printr-un alt act normativ; deși sînt integrate în ordinea juridică internă a statelor membre, normele comunitare își păstrează natura lor distinctă. Procedura prin care dreptul comunitar devine aplicabil într-un stat în virtutea unui act al Parlamentului nu înseamnă că el emană de la Parlament; obligația judecătorilor naționali este de a aplica normele dreptului comunitar în aceeași manieră în care aplică normele dreptului intern.
Aplicabilitatea directă a dreptului comunitar ne spune că acesta, pe lîngă însușirea de a se integra imediat în ordinea internă a statelor membre, are și capacitatea generală de a completa în mod direct statutul juridic al persoanelor particulare. Și această caracteristică iese în evidență prin raportare la situația dreptului internațional. Ideea este că, inițial, în concepția dominantă a dreptului internațional se considera că tratatele internaționale pot crea direct drepturi și obligații doar în sarcina statelor, ca subiecte clasice de drept internațional, nu și în sarcina persoanelor particulare. Abia ulterior, ca excepție, doctrina a acceptat și posibilitatea ca statele contractante ale unui tratat să adopte clauze speciale în acest sens, care să fie direct aplicabile la tribunalele naționale.
Chemată să se pronunțe în această materie, Curtea de Justiție a Comunității Europene, ținînd seama de clauzele tratatelor institutive și de obiectivele Comunității Europene, a concluzionat, în spiritul documentelor europene, că resortisanții statelor membre pot beneficia de reglementările dreptului comunitar, adică pot deveni titulari de drepturi individuale, chiar dacă nu sînt expres destinați în acest sens. Soluția consacră ideea că funcționarea mecanismelor comunitare afectează atît statele membre, cît și pe cetățenii acestor state, cetățeni care, teoretic cel puțin, sînt implicați direct în procedeele de luare a deciziilor comunitare. Procedînd în acest fel, Curtea de Justiție a Comunității Europene a transformat o excepție de drept internațional într-un principiu fundamental de drept comunitar. Trebuie reținut, însă, faptul că nu toate normele juridice comunitare au aceeași aplicabilitate directă. în funcție de categoria căreia aparțin, unele dispoziții comunitare au o aplicabilitate directă completă, altele au o aplicabilitate limitată, iar unele nu au nici un efect direct, întrucît, prin conținutul lor, nu pot fi aplicate altor destinatari decît celor expres specificați.
Fiind aplicabil imediat și direct, dreptul comunitar se bucură și de caracteristica aplicabilității prioritare. Prioritatea dreptului comunitar semnifică faptul că acesta este, din momentul adoptării sale, imediat și direct aplicabil în ordinea juridică internă a statelor membre și nu poate fi înlăturată aplicarea sa prin norme naționale chiar posterioare. Altfel spus, din faptul că dreptul comunitar se caracterizează prin aplicabilitate directă, rezultă următoarea situație problematică: ce se întîmplă dacă o normă comunitară intră în conflict cu o normă din dreptul național? Singura soluție în cazul unui asemenea conflict este să se acorde prioritate uneia dintre cele două categorii de norme. întrucît tratatele institutive nu conțin referiri exprese privind această situație, problema a rămas în sarcina doctrinei juridice comunitare, care s-a dezvoltat în jurul cazurilor practice reclamate la Curtea de Justiție a Comunităților Europene. Chemată să se pronunțe în asemenea cazuri, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a pledat pentru prioritatea dreptului comunitar, adoptînd teza „comunitară” conform căreia raportul dintre dreptul național și dreptul comunitar se soluționează potrivit reglementărilor din dreptul comunitar. în sprijinul acestei teze, teoreticienii au formulat mai multe argumente logico-filosofice.
în primul rînd, teza „comunitară” s-a impus ca o condiție esențială pentru însăși existența dreptului comunitar, ba chiar pentru existența unei integrări europene, întrucît nu poate fi vorba de integrare europeană fără un sistem de drept comunitar, după cum nu poate fi vorba de existența dreptului comunitar dacă nu poate fi aplicat uniform în toate statele membre, întrucît i se opun sistemele dreptului național din aceste state. Aceasta înseamnă că principiul priorității dreptului comunitar nu este chemat să producă o ierarhie artificială între autoritatea națională și cea comunitară, care ar contrazice baza procesului de integrare, ci este adoptat și asumat pentru a garanta existența și raționalitatea întregii construcții europene. în al doilea rînd, teza „comunitară” a rezultat din originalitatea dreptului comunitar, din natura specifică a tratatelor comunitare și nu izvorăște din eventualele concesii ale statelor membre. De aceea, ordinea juridică comunitară este prioritară, în integralitatea sa, contra oricărei norme juridice naționale din statele membre. Mai mult, prioritatea dreptului comunitar poate fi invocată nu numai în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene, ci și în fața jurisdicțiilor naționale.
Ștefan MUNTEANU

ne, ținînd seama de clauzele tratatelor institutive și de obiectivele Comunit

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!