Telenovelele-s nimic

Filipineza din Faraoani
• povestea de dragoste a băcăuanului Eronim Cochior a traversat două continente n înfiripată în Israel, legătura dintre acesta și filipineza Darlene Clatora s-a finalizat, sîmbătă, printr-o cununie civilă oficiată la Primăria Faraoani

Unii își găsesc jumătatea într-o lună, alții, nici într-o viață. Fericiții își descoperă perechea „lîngă casă”, alții colindă o lume întreagă pentru asta. De loc din Faraoani, băcăuanul Eronim Cochior face parte din cea de-a doua categorie. Soarta a vrut să-și întîlnească dragostea în urmă cu șase ani, în Israel. Dar, surpriză, Darlene nu era israelită, ci filipineză. Un amănunt prea puțin important pentru cei doi. A fost, însă, nevoie de două expulzări și o emisiune TV, pentru ca Eronim și Darlene să fie, pentru totdeauna, speră ei, împreună.

„Zvîrlită” pe o coamă de deal, casa familiei Cochior nu diferă cu nimic de cele din jur. Case mari, sănătoase, de oameni gospodari. Gazda, Tereza Cochior, mama lui Eronim, ne poftește fără prea multe formalități în casă și ne invită să luăm loc. Deschide ușa din fața noastră și lasă să se vadă o cămăruță cochetă, tapetată cu cergi ceangăiești. în „vîrful” unui pat imens, ce ocupă aproape toată încăperea, stă cocoțată, rîzînd cu gura pînă la urechi, o fetiță brunetă al cărei ten alb, combinat cu ochii oblici, specifici asiaticilor, ar „dezgheța” orice inimă. De după ușă ne privește, sfioasă, Darlene, iubita de peste mări și țări a lui Eronim și mama micuței zîmbărețe pe care, după prezentări, aveam să aflăm că o cheamă Israela Grace și are „venerabila” vîrstă de un an și șapte luni. Tatăl, adică Eronim, era plecat la muncă, în sat. Dar, odată întors acasă, ne-a dezvăluit o poveste de viață care ar bate, oricînd, orice scenariu.

întîlnire în Israel

Povestea de dragoste dintre Eronim și Darlene a început departe, tocmai în Israel. „Prin 1998 plecasem, împreună cu fratele meu, la muncă, în Israel. După vreo doi ani, prietena filipineză a fratelui meu mi-a dat numărul de telefon al lui Darlene. Am sunat-o și, timp de aproape o lună, am vorbit doar la telefon, după care ea m-a invitat la ziua ei. Nu aveam nici un motiv să o refuz și, de atunci, am rămas împreună. Ne vedeam doar o zi pe săptămînă, atunci cînd Darlene era liberă. Pentru noi era, însă, suficient. în vara lui 2004, Darlene a rămas însărcinată și părea că toată lumea este a noastră”, și-a început Eronim povestea. Fericirea a mai durat, însă, doar cinci luni. Poliția a prins-o pe Darlene că lucra la negru și, în ciuda sarcinii, a trimis-o la închisoare, pentru două săptămîni, după care a urmat expulzarea ei în Filipine. Pe Israela a născut-o acasă la ai săi, în Manila. „Micuța-uriașă” a avut la naștere patru kilograme și a devenit, imediat, favorita întregii familii. Totul părea perfect, dar lipsea tata. Ca un făcut, Eronim a mai rezistat în Israel doar cîteva zile, pentru că poliția locală l-a obligat să urmeze același traseu ca Darlene, doar că el a fost trimis în România. „Eram la mii de kilometri depărtare și singura posibilitate de a comunica era telefonul. Vorbeam destul de des, dar dorul își spunea din plin cuvîntul. între timp, m-am interesat la Poliție și am aflat că, pentru o a aduce în țară pe Darlene și pe fată, îmi trebuiau vreo 5.000 de dolari, bani pe care îmi era efectiv imposibil să-i procur. Eram sigur că Darlene mă iubește și că are încredere în mine, dar, în momentul în care îi tot repetam că problema o să se rezolve, „peste două luni”, și nu se întîmpla nimic, ca orice om, începea să-și pună întrebări, mai ales că familia îi tot spunea că s-ar putea să-mi fi găsit pe altcineva, în România”, a continuat Eronim.

Emisiunea „Surprize, surprize”, singura soluție

Tereza Cochior se știa bunică și vroia cu tot dinadisul să-și vadă nepoata, așa că s-a gîndit să-i scrie Andreei Marin, la emisiunea „Surprize, surprize”. Nu prea avea, însă, curajul necesar, motiv pentru care a apelat la primarul de Faraoani, Adrian Solomon. Impresionat, acesta a pus mîna pe toc și a întocmit misiva, care, în vara lui 2005, a fost trimisă pe adresa TVR-ului. Timpul trecea, dar răspunsul întîrzia să vină. Eronim a plecat, la începutul lui 2006, la muncă în Italia, în timp ce mama, Tereza, începuse să-și ia gîndul de la Andreea Marin. în octombrie a sunat, însă, telefonul. Echipa de la „Suprize, surprize” se hotărîse să le aducă pe Darlene și pe micuța Israela în România. „Team”-ul Andreei Marin le-a găsit destul de repede pe acestea, moment în care Darlene și-a povestit ultimii șase ani de viață într-o scrisoare care, citită în platoul „Surprizelor”, i-a smuls niscai lacrimi inclusiv doamnei Bănică.
Cea mai grea misiune a avut-o, însă, Tereza, mama care trebuia să-și convingă fiul să se întoarcă din Italia, dar fără a bănui nimic. „Mi-a dat telefon și mi-a spus că vrea să mă întorc, pentru că nu are cine să o ajute. A fost nevoie, însă, și de muncă de lămurire din partea fratelui meu de la București. Pînă la urmă, m-am întors și, cînd am ajuns, mi-a spus că trebuie să mergem pînă la Ministerul Muncii, pentru că cei de acolo vor să mă întrebe prin ce țări am muncit. Am început să bănui despre ce e vorba de abia cînd am văzut-o pe Andreea Marin. Tremuram tot”, ne-a mărturisit Eronim. Apariția lui Darlene și a Israelei a adus cu sine un șuvoi de lacrimi. A contat prea puțin. Erau, în sfîrșit, împreună. Și fericiți.

Cochior. Darlene Cochior

în sîmbăta ce tocmai a trecut, Eronim și Darlene au făcut cununia civilă și, pentru prima dată, primarul de Faroani a oficiat o căsătorie în două limbi: română și engleză. După șase ani de așteptare, Darlene Clatora devea, cu acte-n regulă, doamna Cochior. „E bine. E foarte bine așa. Mi-a fost greu în primele zile, dar acum e bine. în Filipine era bine, pentru că acolo sînt mama și frații mei, dar aici e Eronim și e foarte bine”, ne-a mărturist, evident mulțumită, Darlene. Nu știe cînd își va mai putea revedea familia din Filipine, dar spune că a fost un risc asumat. Zîmbetul piticotului de lîngă ea, care se agita să înșface un pisoi prea îndărătnic, era dovada că a făcut alegerea potrivită. (Eduard CUCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!