Ascensiuni duhovnicești

Cultul Sfinților îngeri

* Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil
* Timpul creării îngerilor și misiunea lor * „Cînd s-au făcut stelele, m-au lăudat în cor îngerii mei” (Iov 38, 7) * Să cerem mereu ajutorul îngerului păzitor

Din punctul de vedere al dogmaticii creștine, problema cosmogonică nu poate fi sesizată decît în ansamblul pe care îl prezintă Sfînta Scriptură, privind în același timp, ca pe un tot, existența materiei neînsuflețite și existența desăvîrșitei unități materie-duh, adică a omului (dihotomism).
în Sf. Scriptură se află nenumărate locuri care vorbesc despre puterile cerești. Cărțile filosofice ale Vechiului Testament pomenesc despre îngeri; în cartea Iov (IV, 18), un glas care poate a fi chiar al unui duh slujitor vorbește: „Iată că El n-are încredere nici în slujitorii Săi și găsește greșeli chiar în îngerii Săi”. De asemenea, în Psalmi, ei sînt pomeniți foarte frecvent la începutul cîntărilor: „Lăudați pe Domnul din înălțimea cerurilor… lăudați-L toți îngerii Săi” (Psalm 148, 1); sau, în alte cărți, ca Daniil (VIII, 13), Ezechiel (X, 1-20), Isaia (VI, 2-6).
în Noul Testament – este adevărat – îngerii nu apar cu aceeași frecvență ca în Vechiul, căci rolul lor de pregătitori ai revărsării revelației totale se realizase. Nenumărate sînt și aici locurile în care se vorbește de ei, fie în epistolele Sf. Petru, sau Iacob, fie în cele pauline (Coloseni I, 16; Evrei I, 14; Efeseni I, 21), fie în faptele Apostolilor; dar chiar în Evanghelii, însuși Mântuitorul atestă existența lor. Așa, de pildă, la Matei (XXII, 30), spune Domnul că „cei ce înviază nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu, în cer”. Mai vorbesc și locuri ca: Matei XVIII, 10; XXVIII, 2; Luca XXIV, 39 și multe altele.
Aceste afirmații ale existenței îngerilor vin să confirme și să întărească apariția lor în viața lumii, apariție menționată simbolic în primele versete ale Genezei. Autorul primelor cărți ale Pentateuhului nu precizează apariția îngerilor ca atare, căci creația lor, existența lor nu erau necesare și nici suficiente relatării lui Moise: el a descoperit ochilor vechilor evrei pe Creatorul lumii, din cele sensibile, din lucrurile care puteau forma suport incontestabil pentru credința acelor vremuri.
Crearea îngerilor este localizată în textul Genezei abia după apariția unor alte cărți ale Vechiului Testament, ca de pildă Cartea lui Iov, cu ajutorul căreia se interpretează versete ale Genezei; de asemenea, căderea îngerilor răi se precizează cu ajutorul cărților profetice (Ezechiel și Isaia) și cu unele afirmații ale Mântuitorului, cuprinse în Evanghelii. Cît despre firea lor, aprecierile apar și mai tîrziu, precizîndu-se în epistolele pauline și în operele Sf. Părinți.
Explicația acestei tăceri a Genezei ne-o dă Teofan Cherameul prin aceea că dacă Moise ar fi numit pe îngeri duhuri, „mintea tocită” a iudeilor ar fi considerat pe îngeri una cu Dumnezeu”. Prin urmare, simbolismul întrebuințat în istorisirea creației lumii este vălul necesar ochilor neduhovnicești. Mai tîrziu, însă, prin coroborare de texte, sfinții Părinți au reușit a situa în text apariția îngerilor în viața cosmosului. Cu toții sînt de acord că îngerii au fost creați înaintea omului. Lucrul e clar, căci omul e ultima făptură creată. Dar cînd e vorba să se fixeze locul din Geneză al momentului creației lor, lucrul e mai greu; unii afirmă că îngerii ar fi fost creați după crearea primului cer, dar părerea dominantă este că îngerii au fost primul act de creație. Dumnezeu a echilibrat astfel creația Sa, cum spune Sf. Ioan Damaschin, încît a creat întîi făpturile spirituale, apoi lumea materială și la urmă pe om „din celelalte două”.
La fel, Sf. Grigorie Teologul, în Cuvânt la Nașterea Domnului, spune: „La început Dumnezeu gândește puterile cerești și gândul Lui s-a făcut faptă”. Prin urmare, primul act de creație dă viață îngerilor. Dar exegeza cea mai minuțioasă în această privință o face Fericitul Augustin (în opera sa „De civitate Dei”). El fixează -procedînd prin eliminarea ultimelor zile, crearea îngerilor înainte de ziua a IV-a, în care au fost create astrele și soarele, pentru motivul că se vorbește de lumină înainte de apariția soarelui, în versetele 3 și 4 ale Genezei. în afară de acestea, cartea lui Iov (XXXVIII, 7) spune: „Când stelele au fost făcute, toți îngerii mei au ridicat glas ca să cânte lauda mea” – reieșind de aici că duhurile cerești aveau ființă înaintea astrelor. în ziua a 3-a și a 2-a, fiind vorba de crearea cerului material și de despărțirea apelor de pămînt, rămîne numai posibilitatea ca îngerii să fi fost creați în prima zi. Ei sînt „cerurile” pe care le-a făcut Dumnezeu la început, ei sînt „lumina” care a apărut la zisa Domnului: „Să fie lumină!”, strălucirea care a apărut înaintea soarelui, cetatea îngerească cea veșnică. în același sens interpretează și Teofan Cherameul versetul 2 din cap. I Geneza, înțelegînd prin apele peste care se purta Duhul, pe duhurile create, care în acest mod erau ajutate să rămînă în sfințenie; preîntîmpinînd obiecția că îngerii sînt mai adesea simbolizați prin foc, sau pară de foc, Teofan spune că și Duhul Sfînt a fost numit „apă” și a venit ca „foc”. Deci, Duhul lui Dumnezeu învăluia primele făpturi ale Universului, menținîndu-le atmosfera propice dezvoltării lor spirituale.
Totuși, imediat după acest verset (al 3-lea), apare intervenția bruscă a Creatorului, care desparte lumina de întuneric. Dacă în conformitate cu cele de mai sus admitem că prima lumină creată este cea nematerială, înseamnă că și primul întuneric de care ea este despărțită este tot nematerial. Prin urmare, în versetul 4 este precizată și dezbinarea din lumea spirituală, care se concretizează în căderea îngerilor și în despărțirea celor răi de cei buni. Aceeași este și interpretarea Fericitului Augustin în lucrarea „De civitate Dei”.
între versetele 3-4, cu care începe Geneza, este concentrată istorisirea întregii vieți a îngerilor în prima perioadă din viața cosmisului: naștere, progres, dezbinare, lupta, biruința și căderea.
La prima vedere este greu de admis ca toată această frămîntare să se fi petrecut atît de repede, cînd în restul referatului Genezei crearea lumii materiale urmează încă alte cinci zile. Chiar ținînd seama de interpretarea celor șase zile ca perioade sau ca simplă desfășurare a unei potențialități semănate în univers, totuși, păstrînd proporția, această primă zi în care se creează cerul spiritual și se desparte binele de rău este mult prea restrînsă ca relatare.
Dar mai este o explicație: Fericitul Augustin spune că lumea spirituală, fiind creată la început, este mult înaintea timpului. Argumentul pe care se bazează această afirmație este că timpul, măsurîndu-se prin zile și nopți, este legat de apariția soarelui care să-l măsoare; or, cum soarele este creat în ziua a IV-a, înseamnă că anterior nu putea fi timp. Teologia îngerilor este foarte vastă!
Tuturor celor care poartă numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil le dorim, în această frumoasă sărbătoare, multe realizări pe acest plan spiritual, „La mulți ani!”, cu pace și bucurii duhovnicești! (Pr. prof. dr. Constantin LEONTE)in Geneză al momentului creației lor, lucrul e mai greu; unii afirmă că îngerii ar fi fost creați

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!