Schimbarea la față

Bragă, brașoave, cai breji…

Oamenii se mai înțeleg între ei ori mai deslușesc unele înțelesuri din fapte și lucruri și „fără cuvinte” sau, altfel spus, „fără comentarii”! Pe ecrane, la T.V., apare uneori cîte un „no comment”, rămînînd ca simpla „imagine” să vorbească despre una, despre alta… Noi, însă, în antonpannesca noastră „poveste a vorbei” avem musai trebuință de cuvinte, pentru că, nu-i așa, cine spunea, ele, cuvintele sînt ca banii… și de bani cine nu are, mă rog, nevoie!… Continuăm cu vorbele de unde am rămas: BOSTĂNĂRIE – cică „frica păzește bostănăria”; nuuu, nu numai ea, frica!; dacă n-ai în dotare acolo cel puțin „o armă albă” sau alt instrument de intimidare ori de pus pe hoțomani la zid, rămîi fără „bostănei”; aia e: dacă nu-ți aperi singur sărăcia, slabă nădejde ca jandarmeria ori poliția (municipală, comunitară, secretă sau cum s-o numi) să aibă grijă de securitatea „bostănăriei” tale (cu „securitatea” aialaltă e o tărășenie ce nu interesează aici); BRAGĂ – ce băutură plină de vitamine, dulce- acrișoară din zeamă de mei, fiert și fermentat, și ce preț accesibil, ce vremuri… beai pe săturate, te răcoreai cu te miri ce firfirici… „ieftin ca braga” venea că un cutare lucru costa foarte puțin și lefegiul își putea, nu-i așa, permite să-l cumpere; azi nimic nu mai este „ieftin ca braga” (că nu mai e bragă!), totul îi scump ca dracu’, de-ți seacă buzunarul; deh, după atîtea „opere” de dezvoltare multilaterală în folosul celor ce muncesc, pentru creșterea nivelului de trai al poporului, n-avem cum să sperăm la mai mult; ce ți-e și cu democrațiile astea, măi, domnilor conducători! BRAȘOAVĂ, BRAȘOAVE – palavre, minciuni scornite cu veacuri în urmă de ăia din Brașov; se știe că brașovenii, nu doar cei de pe vremea boierului Neacșu, erau buni negustori de „brașovenii”, adică de mărfuri făcute acolo la ei; or, marfa, cît o fi ea de aspectuoasă, bună-nebună, ca s-o vîndă, negustorul nostru, brașoveanul, îi făcea reclama de rigoare, mai o minciună, mai o palavră, mai o… „brașoavă”; Alecsandri zicea undeva: „nu-mi vorbi mie brașovenește că nu-mi plac brașoavele”! Azi, toată România e plină de felurite „brașoave”, articol la care, se pare, sîntem leaderi în Europa! BRAȚ, BRAȚE – despre membrul ăsta „superior” al bipedului sapiens multe vorbe au mai ieșit; cînd un „șef” îl ține pe cîte unul în brațe, ăsta-i un om făcut; cînd însă îl lasă din brațe s-a zis cu el, se desumflă ca o beșică de porc; sau cine n-a auzit de „brațul lung” al unora ieșiți de pe scena istoriei dar înlocuiți, ce credeați, cu alții și mai și; de ăștia nu te poți ascunde nici în gaură de șarpe… zicerea aia „cu brațele deschise” se folosește tot mai rar, că lumea s-a înrăit de-o vreme-ncoace, vezi bine, fiind „lume pe nemție”, cum cînta Barbu Lăutaru în veacul său… și cine n-a auzit de brațul care taie și spînzură, fiind „brațul drept” al măriei sale „Puterea”?! Mai sînt acele dureroase „brațe ale deznădejdii” în care sîntem din cînd în cînd aruncați de valurile vieții; noroc de strîngerile în brațe ale îndrăgostiților că mai îndreaptă lucrurile și fac să ni se pară cît de cît frumoasă creațiunea „brațului divin”! BREAZ – cînd cunoști pe cineva „ca pe un cal breaz” vine că-l știi după apucăturile sale; cam prea mulți „cai breji” în herghelia noastră indigenă, nu găsiți?! BROASCĂ – unii dintre „vorbitori” își împlinesc visele, idealurile atunci cînd ciudatul batracian face păr, adică la paștele cailor, adică niciodată, păcat; întrebarea ar fi de ce, Doamne, nu face broasca păr, că doar lacuri avem, broaște sînt destule! în schimb, cu sau fără păr, broasca botezată „pui de baltă” este o specialitate culinară delicioasă, după broscarii de italieni! Din prea multă apă băută există riscul de a face broaște în burtă; excesul de bere, vin, alcooluri în genere, face bine la ficat, drept pentru care, a doua zi, după un chef monstru, îți pare c-ai înghițit o broască rîioasă… (Doamne, bogată mai e limba asta a noastră românească! Pe curînd…) (Calistrat COSTIN)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!