Programe și-atît

Ștefan RADU

Trăim euforia promisiunilor. Oriunde ți-ai arunca privirea, dai peste specialiști care explică, docți, cum stă treaba cu „proiectele finanțate din fonduri europene”. Numai că, în acest moment, ne aflăm în stadiul de creație: avem idei, sîntem ca încurcați în hățișul birocratic (musai „impus de către Uniune!”) și ne asaltează „consultanții”, o specie de meseriași în redactarea acestor proiecte. Pînă acum, doar ei au cîștigat (din training, proiectare și redactare). Exemple de succes finalizate nu prea au apărut. Ici, colo mai auzi despre cîte o firmă care a reușit să ducă la bun sfîrșit o investiție cu granturi europene. Există și cazuri în care unii au intrat într-o morișcă a eșecurilor, falimentînd înainte de a se bucura de afacerea la care au visat.
Mirajul banilor din Occident i-a înnebunit pe români. Mulți vor, puțini cunosc și doar norocoșii (oare?!) profită! Cam asta ar fi deviza. Aceste fonduri au devenit obsesia administrațiilor locale. Cîtă vreme bugetele aflate la dispoziția consiliilor abia dacă ajung pentru nevoile curente (salarii, un var de Paști, niscaiva ajutoare sociale…), finanțările externe reprezintă visul oricărui primar. De altfel, priceperea unui edil este cuantificată prin sumele nerambursabile pe care le poate atrage, nu prin graba de a cheltui banii din taxele și impozitele cetățenilor. Unii au cîștigat mandatele chiar cu asemenea promisiuni. De doi ani și jumătate (cîți au trecut de la alegerile locale) ni se povestește despre nenumărate proiecte ce vor schimba viața din localitățile județului. La orice bilanț se amintește de planuri aflate la faza de idee doar. Se licitează etapele de studiu de fezabilitate și – eventual – de proiectare. Apoi nu se mai aude nimic de ele. De exemplu, s-au promis niște parcări supraetajate. Informațional vorbind, pare-se că au rămas undeva în subsolul preocupărilor administrative… Sau să ne amintim că, prin iunie, am văzut o hartă cu o centură rutieră a municipiului ce va să fie la standard de autostradă (vreo 29 de kilometri!). Cică la primăvară vom vedea primele buldozere… Mă îndoiesc! Premierul, în timpul recentei vizite la Bacău, a spus că proiectul este în faza în care specialiștii trebuie să stabilească traseul viitorei autostrăzi din Moldova. Pe cine să credem? Apoi au fost bani mulți băgați în Parcul Industrial HIT Hemeiuși. A trecut mai bine de un an de cînd, cu binecuvîntarea dlui Scheelle, a fost inaugurat. Unii – prea optimiști – deja vorbeau despre o dezvoltare rapidă a zonei ca urmare a acestui proiect. Astăzi s-a așternut tăcerea peste halele moderne și birourile primitoare. Ceea ce se întîmplă acolo este mult sub așteptările și promisiunile de altădată.
Parafrazînd un vechi proverb, aș zice: „Uniunea îți dă, dar nu-ți bagă în traistă!”… Avem nevoie de mai multă seriozitate în asumarea proiectelor pe care le inițiem. Oportunitatea aceasta nu trebuie folosită doar ca element electoral, promisiune fără mari șanse de materializare. Un proiect îngropat sau ratat este mai grav decît unul care nu a fost început. Cu scheme pe hîrtie nu ajungem prea departe. Ele trebuie să devină realități funcționale, eficiente. Altfel, începem să ne întrebăm ai cui protejați sînt toți „consilierii” ăștia care știu doar să acceseze fondurile, să se înfrupte din ele (încasînd drepturile și comisioanele pentru proiectare și redactare) și – în final – să dispară? Unii (cetățenii) cu speranța, alții cu profiturile…studiu de fezabilitate și – eventual – de proiectare. Apoi nu se mai aude nimic de ele. De exemplu, s

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!