Fără prejudecăți

… Zice-se „prioritar”!

Mihai BUZNEA

Școala românească a devenit spațiul în care experimentele de spectacol al absurdului se identifică cu neputințele actorilor de a-și face auzite și receptate replicile de către auditoriu. Dascălii amenință din nou cu înghețarea anului școlar, ca și în toamna trecută, pe motiv de neseriozitate a guvernanților în respectarea promisiunilor anterioare de majorare a salariilor; aceștia din urmă susțin că totul nu-i decît o farsă, vorbe-n vînt și mașinațiuni politice de culise cu substrat electoral; părinții se-mpart în tabere pro și contra, iar elevii își văd nestingheriți și impasibili de propriile preocupări ce țin mai mult de extrașcolaritate decît de cartea cea de toate zilele. Iar din acest amalgam fără cap, dar și cu coada tăiată, nimeni nu cîștigă, în schimb pierde toată lumea. Deși, după cum susține sus și tare cel ce păstorește cu fermitate acest domeniu, zice-se prioritar, care este învățămîntul, în speță – ministrul Hărdău, cota alocată din p.i.b. pentru anul viitor se apropie de optimul constituțional de 6 la sută și este cea mai mare din toți cei 17 care au trecut din decembrie ’89, momentul (loviturii) de grație pentru români.
La ce soluție se va ajunge, acum, în condițiile în care fiecare parte – opozanți și guvernanți -, se ține tare pe poziții? Probabil la o altă vacanță fortuită, de cîteva săptămîni, cu bulibășelile de rigoare în care singura lecție însușită de elevii din toate clasele – mari și mici -, va fi cea a improvizației și neseriozității. în intenția, probabilă, de a mai îndulci situația, guvernanții se gîndesc să adauge laptelui și cornului tradiționala miere de albine, în format turistic – fiindcă și școala a devenit un fel de turism local -, care să-i atragă și țină pe copii în băncile care devin din ce în de mai goale. Statistici oficiale recente avertizează că fenomenul abandonului școlar continuă să se mențină în creștere, variind între 1,2 procente la cursurile primare și alte două la cele gimnaziale. Altfel spus: analfabetismul ne dă tîrcoale, aducînd la lumină cauze eterne: sărăcia providențială și mentalitatea perdantă în special a oamenilor de la sate vizavi de carte. Grădinițele sînt în mare suferință din lipsă de spații, iar creșele țin de domeniul amintirilor. Peste 60 la sută dintre localurile de școli stau să se năruie din cauza vechimii și a șubrezeniei, sub povara anilor pe care-i duc în cîrcă și frigul e atotstăpînitor, stimulînd exercițiile de supraviețuire în disprețul înțelesurilor vechii zicale: cine are carte, are parte. Ce fel de „parte”? Este, deja, o altă întrebare…
Să nu fim, însă, negativiști; necondiționat și cu orice preț. Nu doar la noi este rău; cel mai rău. în privința asta avem contracandidați la contraperformanță. Chiar printre vecini. Semn că sămînța dezinteresului și a neputinței rodește la fel și pe la alții, între granițe comunitare. Dar, vorba înțeleptului: „Nu sînt mulți cei chemați să ajungă cărturari, nu toți sînt înzestrați ori dornici de învățătură; primari ori slujbași dobîndim în fiecare an, dar cărturari ba” (Robert Burton). Ori, guvernele noastre postdecembriste n-au trebuit a se osteni spre a ajunge la aceste adevăruri. Mimînd restructurarea și mulțumindu-se cu resuscitarea, lasă pacientul să se descurce singur; adică, cum poate. Analfabetismul e o floare la modă, cu predilecție în comunitățile rurale foarte sărace și în cele de rromi. Simpla constatare și acceptarea de facto a situației nu rezolvă mai nimic. Performanța autentică, acolo unde există, nu face decît să adîncească prăpastia dintre pisc și talpa pe care se sprijină. Iată de ce nu trebuie să ne amețim cu aparențele. Jocul de-a baba-oarba rămîne atractiv doar pînă la un punct; dincolo de el se află hazardul. Pînă una-alta, gîlceava înțelepților continuă; laptele, cornul și promisa miere îi aduce (încă) la școală și pe unii dintre cei care și-au luat gîndul de la ea, bursele sociale mai dau un bob de speranță, iar realocările bugetare destinate reabilitării și înzestrărilor didactice și gospodărești încearcă să mențină un anume grad de optimism în rîndurile celor din sistem. Dacă acesta nu va fi spulberat de mînia dascălilor hotărîți să repete isprăvile din toamna anului trecut și ale celor mai de demult sub bagheta liderilor sindicali.
Incertitudinile persistă și nu se poate ști, încă, cine și de ce va lua nota zero la purtare. Evaluările continuă.i a șubrezeniei, sub povara anilor pe care-i duc

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!