Locul unde Richard Wrumbrand a făcut istorie

Ajungem în fața zidurilor ca de fortăreață. Nu se poate vedea înăuntru din cauza porților mari din fier. Batem în ele cu pumnul. Din spate se aude cum un zăvor mare este tras cu greu. Intrăm și rămînem blocați pentru cîteva secunde. Poarta mare de fier ascundea în spatele ei straturi cu flori și gard viu de fiecare partea a unei aleii proaspăt curățate, iarbă și copaci. La capătul drumului se ridica o clădire veche. I se spune „Castelul”. Spitalul-penitenciar din Tîrgu Ocna a fost locul unde Richard Wrumbrand, unul dintre cei mai mari zece români, a salvat zeci de vieți.

Penitenciarul are rădăcini adînci în istorie. El a fost ridicat de domnitorul Ghica, după ce i s-a făcut milă de deținuții care lucrau în mina de sare din Tîrgu Ocna. Domnitorul a mai făcut pe lîngă penitenciar și o biserică. în anul 1920 a fost transformat în penitenciar-sanatoriu, unde erau aduși deținuții politici grav bolnavi. în fostul cimitir al pușcăriei, care acum aparține locuitorilor Tîrgu Ocnei, zac oasele deținuților, în majoritate opozanți ai comunismului.
La această oră, închisoarea-spital de la Tîrgu Ocna are 200 de deținuți de toate categoriile. Penitenciarul a fost specializat pe tratarea tuberculozei, fiindcă foarte mulți deținuți suferă de această boală. Tratamentul și îngrijirea fiecăruia se ridică la 44 de lei noi pe zi. Există chiar și un nutriționist care în funcție de stadiul bolii fiecăruia stabilește regimul de alimentație.
Fiecare deținut are patul lui și celulele nu se aglomerează niciodată. Și-au pus pe pereți postere cu echipele de fotbal favorite și, lîngă calendare, poze cu iubitele sau soțiile. Puțini dintre ei știu că aici a fost închis pastorul Richard Wumbrand, cel care a fost votat în acest an ca între primii zece români.
în timpul detenției sale, el și-a cedat streptomicina altor deținuți cărora li se tăiase rația de medicamente, considerîd că nu-i mai este de folos. Astfel a reușit să salveze mai multe vieți. Paradoxal, a reușit să o salveze și pe a lui. Directorul penitenciarlui spune că acesta s-a rugat zi de zi și astfel a reușit să rămînă în viață. „Wrumbrand a locuit în vechea clădire a penitenciarului. Deținuții nu prea știu că aici au fost o groază de oameni închiși pe criterii politice. Oricum, nimic din ce a fost atunci nu mai este acum, pentru că toate camerele au fost modernizate și arată mult mai bine. Wrumbrand și-a cedat medicamentele altor deținuți și totuși s-a vindecat și el”, spune Cristina Bîrzan, directorul închisorii.
în acele vremuri erau interzise manifestările religioase în penitenciar, dar Wrumbrand a reușit să introducă Noul Testament, care a circulat în foi volante făcute din săpun. Mai exact, textele erau copiate pe o plăcuță de săpun și erau învățate pe dinafară.
Acum, în penitenciar există o mulțime de deținuți periculoși. Nu fac probleme, pentru că sînt tratați aproape regește. Au parte de televiziune și radio cu circuit intern, se pot uita la telvizor pînă tîrziu în noapte, au parte de plimbări și de mînacare servită în condiții mai mult decît decente. Pentru mulți, este prima închisoare unde nu servesc masa în cameră, ci într-o sală de mese frumos amenajată. Au parte de o mulțime de timp liber în care pot face aproape tot ce vor și au noroc de un atelier de lucru manual foarte dotat. De aici au ieșit piese din lemn comercializate în marile magazine de artizanat. (Alexandru COVACI)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!