Dezastrul național

Mihai BUZNEA

S-a petrecut sub umbrela guvernării psd-iste, în 2004, și, în mod paradoxal și fățarnic, a fost considerat de către promotorii ei una dintre privatizările de mare succes! Alții, mai lucizi, mai realiști și, poate, mai cinstiți, l-au numit cu un termen dur, dar concordant cu realitatea: trădare națională. Consecințele le suportă, acum, din plin, fiecare dintre românii de rînd: escalada demențială a prețurilor gazului metan. Guvernul condus de premierul Adrian Năstase și păstorit la „industrii” de la fel de faimosul Dan Ioan Popescu pusese oala pe focul uneia dintre cele mai oneroase și păgubitoare afaceri cu averea statului: concesionarea, în termeni draconici, a rezervelor de hidrocarburi – petrol și gaze naturale – către compania austriacă OMV. Clauzele contractuale, ținute la mare secret, au reușit totuși să transpară și ne lasă cu gurile căscate și cu întrebarea ce nu-și găsește răspunsul: cum de s-a putut întîmpla așa ceva?! Pentru cei 670 de milioane de dolari, sumă presupusă a fi fost încasată de statul român, concernul adjudecător va obține un profit estimat, dar dat ca sigur, în numai zece ani, de pînă la 13 miliarde de euro! Adică de peste douăzeci de ori valoarea de tranzacționare și care ar fi putut foarte bine intra în visteria statului. Și, mai normal, să rămînă în buzunartele consumatorului plătitor de gaz.
Aceștia ni-s guvernanții!
Dar cărțile au fost făcute și așii de treflă se află în mîinile adversarului care, văzîndu-se stăpîn absolut pe bogățiile noastre, dictează politicile de prețuri după propriile pofte, capricii și interese. Cacealmaua se dovedește a fi perfectă. Românii – posesori de importante rezerve naturale de hidrocarburi – au ajuns la cheremul noilor patroni. Cu cei 310 euro la mia de metri cubi de gaze importate din Rusia, românii sînt cei mai păgubiți față de germani – 240 de euro, francezi – 200 de euro, slovaci și alții asemenea lor. Din al treilea producător european, am devenit totalmente dependenți față de puterile străine în domeniu. Acum sîntem obligați să ne aliniem prețurile nu la costurile producției autohtone, ci la tarifele practicate/impuse la importuri, care tarife cresc de nu se mai opresc. Hoții de calibru la drumul mare, cu motivații și asumări guvernamentale aruncate în cîrca altora – din eșalonul doi al Puterii sau în cea a Uniunii Europene!

Și, culmea, nimeni nu poate fi găsit vinovat! Ingineriile contractuale s-au derulat cu asemenea proceduri, încît instituțiile superioare ale statului scapă cu fața curată de vreme ce Parlamentul a validat furtul secolului! Practica minciunilor sfruntate cu patent guvernamental este veche și deosebit de productivă printre liderii politici autohtoni. A fura cu acte în regulă și în numele unei cauze nobile e un patent pur românesc, care a făcut o strălucită carieră mai ales după decembrie ’89 încoace. Dacă pînă la acel moment tremuram în case, iarna, pentru a ne încălzi cît de cît (dar cel puțin nu plăteam sau căldura ne costa sume modice), acum ne podidesc transpirațiile reci și durerile de cap cînd citim facturile de plată purtînd sigla E.ON. Blestemul nației! Banii, puțini cîți îi avem, se scurg pe comisioane astronomice – de milioane de dolari și euro, pe salarii grase și prime de performanță nerușinate. Căci performanța nu înseamnă altceva, pentru actualii patroni de la Viena și slugile lor de pe la noi, decît furt calificat cu atac la mulțimea abuzată, înșelată, batjocorită. Domeniu strategic al economiei românești, de care este condiționată siguranța națională, hidrocarburile și gazele naturale s-au transformat în strategie pentru devalizări nerușinate și surse de îmbogățire nemeritată, peste noapte, a unei mîini de profitori naționali și internaționali lipsiți de scrupule, de bun simț în ultimă instanță.
Strategie înseamnă, astăzi, interese personale și de grup. Sistemul funcționează perfect și a fost testat cu rezultate excelente pentru promotorii săi în varii sectoare, precum cel al aluminiului, mobilei, tutunului, telefoniei fixe, rafinării țițeiului, energiei electrice. Efectele, toate, le suportă plătitorul de rînd. Profitorii de calibru se află în afara ariei lor de influență și sînt ocupați cu a cuantifica cîștigurile. Moralitatea de guvernant are o cu totul altă față și se exprimă în cifre cu multe zerouri. Ce importanță are, pentru aceștia din urmă, faptul că milioane de români îngheață în case, sînt obligați la cure de slăbire și-i blestemă pe profitori?! Doar fiecare trăiește pentru el. Binele comun și responsabilitatea față de acesta este și va rămîne o simplă poveste, frumoasă dar falsă, pentru adormit copiii și credulii; adică proștii. Viața merge înainte.uși să transpară și ne lasă cu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!