Contrapunct

Cinismul cotidian

Eugen VERMAN

Zilele trecute s-au transmis, pe micul ecran, dar și la radio, două știri care mi-au întristat și mai mult sufletul. Prăpastia dintre cele două „fapte de presă” e atît de evidentă și dureroasă! Mai întîi, despre topul miliardarilor și milionarilor în dolari. Cei trei sute de conaționali – ca să le zic așa – controlează mai mult de zece la sută din produsul intern brut, din bogăția noastră, a acestui neam lipsit de vlagă, de entuziasm și, mai ales, de demnitate. Ca tot omul onest, am scrîșnit – pentru a cîta oară? – din dinți și mi-am zis că asta-i situația! Sigur, constatare abjectă, dizgrațioasă pentru un om care iubește dreptatea și cinstea și omenia. Chestia – anuală – cu publicarea miliardarilor e una dintre găselnițele cinice ale presei noastre libere, o sfidare a bunului simț, o sfidare a unui popor – nu în întregul său – care acum, în prag de iarnă, se gîndește cu groază, cu disperare, la banii care-i vor mai rămîne pentru hrană și medicamente, după ce va fi obligat să plătească facturile la gaze și la electricitate. Mai ales că tot omul de rînd a aflat, acum, despre vînzările antințtionale ale petrolului și gazelor, ale băncilor și ale altor bogății care ne-au aparținut de drept și care popor se întreabă, scîrbit și contrariat, cum guvernanții post-decembriști ne reprezintă interesele, cum respectă sacralitatea unor valori precum suveranitatea sau independența națională. Se pare că aceste valori nu mai sînt „la modă”, globalizarea înghțtindu-le fără nici un fel de rezerve. Ei bine, pe acest teren „fertil”, miliardarii prosperă, sfidarea lor avînd asupra noastră, a oamenilor onești și cinstiți, efectul unei boli nemiloase care macină și macină… Unii dintre ei și-au cîștigat fabuloasele lor averi, zice-se, cinstit, alții bat tot mai des drumurile la DNA, într-un joc de-a pisica și șoarecele, dar în care nu se știe cine-i pisica și cine-i șoarecele, impresia fiind că rolurile se schimbă de la o „vizită” la alta… Și cealaltă știre care, pur și simplu, a făcut să-mi dea lacrimile: patru copii au murit, arși de vii, într-o boxă de la subsolul unui bloc bucureștean. Patru copii nevinovați, singura lor vină fiind aceea că s-au născut într-o junglă în care, mai mult ca niciodată, „omul pentru om e lup”. Bătrînul Malthus e mai actual ca oricînd! Ce mai contează patru copii morți cînd, anual, sfîrșesc cu sutele prin canale, pe străzi ori prin scările blocurilor…? La radio și televiziune și în presa noastră scrisă se vorbește despre astfel de cazuri ca despre ceva foarte normal. După cum tot normale sînt și averile miliardarilor. Și, în vreme ce progeniturile acestor îmbogățiți se lăfăie în vile luxoase, se bucură de zăpada venită la Predeal sau Sinaia, se zbenguie în piscine, sînt duse la școală în mașini luxoase, se hrănesc cu toate bunătățile, alții, care s-au născut și ei cu același drept sacru la viață, mor prin subsolurile blocurilor sau prin canale, tremurînd și scîncind de frig și de foame, visînd la un colț de pîine cu marmeladă. Nu sînt bani pentru astfel de suflete care nu-s vinovate pentru soarta lor. Dar sînt bani pentru înarmare că, doar, facem parte din NATO, ce naiba!?; sînt bani pentru burdușirea veniturilor parlamentarilor și demnitarilor, că ei hotărăsc soarta nației, nu?; sînt bani pentru deplasările cohortelor de delegații prin străinătățuri, că doar trebuie să încheiem relații cît mai multe și mai avantajoase cu străinii…! M-am întîlnit, ieri, cu un amic care mi-a spus, discutînd despre lucrurile acestea, că, uneori, îi e rușine că s-a născut în această țară în care predomină hoția, corupția și mizeria. Nu l-am contrazis. Cunosc multe cazuri asemănătoare. În ce mă privește, continui să cred, cu încăpățînare, în valorile perene ale poporului meu. Și mai continui să cred că această țară merita un viitor pe măsura trecutului ei.rin străinătățuri, că doar trebuie să încheie

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!