Luneta și ruleta

De ce nu (mai) citesc românii?

Dan PERȘA

Cînd privesc casetele tehnice ale cărților editate înainte de 1989 mă ia cu amețeli. Pentru că în aceste casete e trecut și tirajul. Iar cărțile se publicau, cum e și acest volum de Kafka pe care îl țin în mînă, în peste o sută de mii de exemplare. Poate că nu e un tiraj mare la nivelul numărului de familii din România, dar e totuși ceva. Mai ales cînd te gîndești că îndată după revoluție tirajele au scăzut la nivele insignifiante. Cine publică azi un roman într-o mie de exemplare e un autor fericit. Dar se mulțumește și cu 500. încît a fost legitimă întrebarea ce a apărut la un moment dat: unde au dispărut acele milioane de cititori de dinainte de ’89, de îndată ce România a devenit o țară liberă, mă rog, o democrație? Unii au spus că sărăcia e cauza. Nimeni nu își mai permite, în sărăcia ce domnește la noi, să cumpere cărți. Alții au spus că profilul psihologic al românului s-a schimbat după revoluție. Nevoiți să facă față presiunii de a-și asigura hrana pentru ziua de mîine (presiune care în comunism nu prea exista) și presiunii unei existențe devenite libere, deci agitate, oamenii nu au mai avut starea de spirit necesară lecturii. S-a mai spus și că înainte de ’89 scriitorii au instituit un limbaj „esopic”, asemănător limbajului comun, în care una spuneai și alta înțelegeai (un limbaj-cod prin care să fie păcăliți informatorii și securitatea), încît, de fapt, cititorii nu participau prin citit la o formă de cultură liberă, ci la o formă de revoltă subterană. Au existat și alte opinii, iar eu cred că toate aceste ipoteze se conjugă atunci cînd e să dăm o explicație reală. Acum, în acest an 2006 spre sfîrșitul căruia ne îndreptăm, cel puțin una dintre opinii se confirmă. Aceea că românii au încetat să mai citească din cauza sărăciei ce nu le mai permite achiziția de carte. Și asta s-a dovedit în felul următor: unui cotidian i-a venit o idee de marketing; el a realizat un contract cu o mare editură și adaugă ziarului un supliment, care este o carte beletristică. Și în ziua cînd apare ziarul cu acest supliment, vînzările sînt extraordinare. Dar, pentru ca analiza asupra poftei de lectură a românilor să aibă sens, ar trebui să vedem despre ce soi de cărți de literatură e vorba. Ele sînt cărți de proză și, mai cu seamă, romane. Și nu sînt cele ale „clasicilor”, ca Tolstoi, Dostoievski, Kafka sau Faulkner, atît de cunoscuți românilor, pentru că aceștia aveau dezlegare de la regimul comunist să fie traduși; ci sînt, mai ales, cărți ale unor scriitori străini vii, care, practic, ne racordează la fenomenul literaturii europene de azi, ajutîndu-ne să-i luăm pulsul și să-i ghicim însuflețirea. Pentru că asta lipsea din traducerile făcute înainte de ’89: literatură „clasică” însemna literatura scriitorilor decedați. Și probați ca valoare universală, desigur. Dar care ne vorbeau despre existența oamenilor dintr-un secol apus, sau despre existența oamenilor din arii geografice îndepărtate, pentru că și sud-americani vii și chiar nord-americani vii mai treceau de cenzură.
Desigur, cărțile ce vin ca supliment la un ziar nu sînt ediții prime. Ele sînt re-editări, dar sînt re-editări ale unor volume de proză ce au apărut la noi în anii din urmă. Și, dacă atunci cînd au fost publicate în primă ediție ele au fost cumpărate cu măsură, pentru că erau scumpe, acum pot ajunge la cititori ieftin și beneficiind și de impactul însoțitor al reclamei pe care și-o poate face un ziar. S-a dovedit astfel că românul mai are încă poftă de lectură. și chiar dacă problemele zilnice îl presează prea mult ca să citească un volum de proză săptămînal (pentru că aceasta ar fi ideea culturală – și care ne interesează pe noi – aflată în spatele ideii de marketing), se dovedește că, totuși, mulți dintre români sînt doritori să aibă acasă o bibliotecă personală. Adică, pasiunea pentru carte există, deci și acei cititori care să mîngîie o copertă, să răsfoiască paginile, să spere că vor avea timp să citească în zilele cînd vor fi mai puțin agitați. Iar asta nu e puțin lucru.ar dacă problemele zilnice îl presează prea mult ca să citească un volum de proză săptămînal (pentru că a

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!