Punctul pe „i”

Cleptocrația

• Top 300 fără emulii lui Nicolae Ceaușescu

Lansarea, de către revista „Capital”, a top-ului celor mai bogați 300 de români a adus iar în discuție modul în care, adeseori, s-a făcut și încă se mai face avere în „sistemul ticăloșit” de administrare a țării. Cea mai mare parte a marilor beneficiari ai privatizării economiei naționale s-a folosit de pîrghiile politicului în interes personal într-o măsură atît de mare încît clasei politice i s-a aplicat pe frunte, pe bună sau mai puțin bună dreptate, ștampila denumită cleptocrație, de care încearcă să se dezbare cu multe poticneli. Un exemplu este fostul premier Adrian Năstase, acuzat de procurorii de la D.N.A. de mită în valoare de ordinul milioanelor de euro și care dorește ca notorietatea lui, cea negativă, să ajungă și la Strasbourg prin intentarea unui proces la Comisia Europeană a Drepturilor Omului. Un alt exemplu este înființarea noii Agenții Naționale de Integritate, al cărei proiect de lege a fost amendat – în sensul golirii de conținut – de către parlamentari în punctele „sensibile”, adică tocmai la cele referitoare la controlul averilor lor și la conflictul de interese. Pentru retrimiterea ei la comisiile de specialitate a fost nevoie de solicitarea energică a reprezentanților mai multor organizații: Transparency International Romania, Fundația pentru o Societate Deschisă, Fundația Concept, Asociația Pro-Democrația, Institutul de Politici Publice, Agenția de Monitorizare a Presei, APADOR-CH, Centrul de Resurse Juridice.
Opinia generală, așa cum a fost reflectată în mass-media, este că depolitizarea administrației centrale și locale putea fi începută încă din 1990 prin aplicarea celebrului „Punct 8” al Proclamației de la Timișoara, în care se solicita blocarea tempoară a accesului în funcțiile legislative și administrative a nomenclaturiștilor comuniști („activiștii” și membrii „aparatului de partid”). Dar, acest deziderat nu s-a putut realiza deoarece Ion Iliescu, conștient de solidaritatea de clan ce va urma, s-a înconjurat de tineri activiști pe care i-a promovat în toate eșaloanele puterii. în acest fel, „tătucul” a reușit să devină șeful României pentru zece ani fără ca apetitul lui pentru ascensiuni politice să ajungă la sațietate.
Părerea mea este că și în cazul aplicării „Punctului 8” al Proclamației de la Timișoara tot s-ar fi instaurat un sistem „ticăloșit” de administrare a țării. Un prim argument în acest sens este faptul că în timpul guvernării dominate de C.D.R., dintre anii 1997 și 2000, care s-a dorit a fi lipsită de foștii nomeclaturiști roșii, s-au înregistrat numeroase privatizări calificate de către mass-media cel puțin dubioase. Un alt argument este că în top-ul celor 300 de avuți din spațiul carpato-danubiano-pontic nu se regăsesc Emil Bobu sau alți membri din conducerea superioară a Partidului Comunist Român dizolvat în 1989; dar nici din eșalonul II (Comitetul Central al partidului), nici din eșalonul III (comitetele de partid județene, municipale sau comunale) sau din eșalonul IV (comitetele de partid ale unităților economice, instituțiilor de cercetare, învățămînt, cultură, comerț etc.). Rezultă că, în ciuda faptului că în cei 17 ani de democrație „originală” bine-cunoscutul „Punct 8” nu a fost respectat, totuși cei mai mari beneficiari nu au fost, cum s-ar fi așteptat, emulii lui Nicolae Ceaușescu, ci alte personalități în frunte cu Iosif Constantin Drăgan, Ion Țiriac și Gigi Becali, care nu au făcut parte, pînă în prezent, din Legislativ sau Executiv. Se pare că pentru a ajunge în „Top 300” este necesar nu să faci politică, ci să fii un bun manager, calitate cu care te naști și pe care trebuie să o cultivi, deoarece managementul este, concomitent, o artă și o știință. în acest sens, faptul că foștii conducători de partid și de stat din „epoca de aur” nu se află pe lista top-ului din revista „Capital” ne indică suficiența lor de manageri în piața liberă, capitalistă.
De asemenea, dacă Nicolae Ceaușescu sau urmașii lui nu au ajuns în acest top de elită ne arată că așa-zisele conturi bancare din Viena sau de pe alte meridiane occidentale sînt simple născociri, dar o revenire spectaculoasă a „iubitului conducător” nu este de neglijat. (Doru CIUCESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!