Tatăl Nadiei Comaneci deschide primul magazin de murături din Moldova

Acrișori, picanți, numai buni de pus lîngă o fripturică sau lîngă o iahnie de fasole, castraveciorii pe care îi vinde Gheorghe Comăneci în Piața Centrală din Onești fac furori printre gospodine. Am șansa să gust marfa, chiar la îndemnul celui care o prepară și o vinde și rămîn, pe loc, hotărît să nu ocolesc niciodată magazinul în care Gheorghe Comăneci o vinde. Dacă n-aș fi gustat, aș fi rămas, poate, la convingerea că maestrul murăturilor din Onești este mai degrabă căutat de mușterii pentru că este tatăl Nadiei, decît pentru calitatea mărfii. Dar, de cum șeful pieței oneștene, Nicolae Doileț, mi-a atras atenția că în noua hală a acesteia, abia reconstruită și modernizată, unul dintre spațiile scoase la licitație a fost repede luat de Gheorghe Comăneci, pentru a deschide acolo primul magazin de murături din Moldova, am și plecat să văd minunea cu ochii. Hala, frumoasă, de altfel, era încă goală, pentru ultimele retușuri, la finisare, dar în magazinul lui Gheorghe Comăneci gospodinele stăteau deja la coadă. Am avut răbdare și mi-a venit și mie rîndul să stau, cu tatăl Nadiei, la povești. Cine nu-l cunoaște, în Onești, pentru murăturile pe care le pune la butoaie de mai circa șase ani? „Uite – îmi spune -, acum altfel mă mișc. Am spațiul meu, curat, dotat cu chiuvetă, cu ghișeu, cu rafturi. Colo, în colț, am pus și două cuierașe, iar dincoace, la chiuvetă, am aninat suportul pentru prosoape. La perete, rînduiesc butoaiele mari, cu castraveciori, cu gogonele și cu varză, iar pe raftul acesta mai deosebit am pus borcanele cu ardei la murat și sticlele cu suc de roșii. Nimic în oțet, totul la murat”.
âmi lasă gura apă după tot ce văd. Ardeii stau, în bărcănele, ca muniția în cutiile militare. Unul și unul! Din butoaiele enorme vine un damf sfidător de murături. Mă întreb cînd a avut omul timp să le aranjeze pe toate și, culmea, aflu că ce se vede este numai pentru raft. Grosul mărfii e în beciuri – și acasă, la apartamentul din celebrii „trei măgari”, blocurile turn în care Nadia și-a petrecut copilăria și adolescența, dar și în beciurile pieței. în total, pe stoc, nu mai puțin de 10 tone de varză. Gheorghe Comăneci nu este deloc un ageamiu. El a fost, la viața sa, tehnician agricol, om cu experiența grădinilor de legume încă din anii ’50. Dar, peste toate, are și un har anume. Altfel, cine s-ar mai omorî după murăturile din magazinul lui? (Petru DONE)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!