Ce ne interesează în cearta liberalilor

Mihai CHIPER

Dacă vînzoleala din PNL nu duce la alegeri anticipate, atunci ceea ce se întîmplă este o pierdere de timp. în mod clar, Călin Popescu Tăriceanu nu e un strateg. Probabil, singura mutare pe care o vede pe tabla de șah a politicii este doar cea imediat următoare. Ultimele zile, l-am văzut nu numai depășit de regulile jocului, dar chiar manipulat (în sensul naiv al cuvîntului) cu ușurință de un adversar care a plecat din start cu un mare handicap și ale cărui șanse păreau aproape inexistente. Excluderile succesive, revocarea forțată a ministrului Gheorghe Flutur l-au adus, paradoxal, pe șeful Guvernului la mîna platformiștilor. Parlamentari liberali care s-au declarat susținătorii platformei pot lăsa Guvernul în minoritate în orice moment. A așteptat asta experimentatul Valeriu Stoica, o savurează amar și Stolojan. E doar o chestiune de timp cînd va fi pusă în aplicare.
Debarcarea lui Tăriceanu, devenită o perspectivă reală, într-un fel utilă rezolvării tensiunilor din principalul partid de guvernămînt, este lipsită de sens dacă nu va fi urmată de alegeri anticipate. Pentru că miza ultimă a frămîntărilor în PNL rămîn relansarea guvernării, ținută în șah de aliații de conjuctură PC și UDMR și deblocarea întregului proces legislativ, sabotat sistematic de PSD și PRM. Oricare altă direcție în care ar fi împinsă criza din PNL se va dovedi o pierdere de timp pentru interesele cetățenilor, o simplă vendetă a facțiunilor liberale în numele doctrinei sau legitimității istorice. Construcția României post-aderare și repararea unor legi ieșite strîmb din actualul Parlament devin urgențe după 1 ianuarie 2007.
Pentru declanșarea anticipatelor ar fi nevoie nu numai de determinarea politică a PSD, PRM și PD, dar și a platformiștilor. Or, deocamdată, e greu de spus dacă și în ce măsură liderii platformei sînt interesați de ele. Aici ar fi cîteva piedici evidente. E greu să organizezi un partid, fie el și liberal democrat, în cîteva luni și să-l impui în alegeri, chiar dacă te numești Stolojan. De aceea, deocamdată, platformiștii par interesați în debarcarea lui Tăriceanu de la conducerea PNL, chiar cu prețul căderii Guvernului, dacă altfel nu se poate. A-l scoate pe liderul liberal din funcțiile și pozițiile politice actuale – socotesc ei – ar determina o pierdere în cascadă a sprijinului de care se mai bucură în partid. Cînd barca va da semne că se scufundă, nimeni nu va mai fi atît de vehement și dornic să-l susțină. Mai este nevoie doar de o victorie psihologică, care va pune pecetea slăbiciunii și a neputinței pe imaginea lui Tăriceanu. E doar o chestiune de timp, de prilej.
Ceea ce rezolvă jumătate din problemă. Evident, strategia platformiștilor nu există pe termen lung, de aceea poate fi adaptată. Ei doar încropesc, mizează pe greșelile adversarilor. Și, cum am văzut din înregistrările scurse în presă, sînt, la rîndul lor, o colecție de indivizi mai mult sau mai puțini controversați (unul este Gheorghe Ștefan, acuzat că ar fi unul din „băieții deștepți” ai energiei ieftine și pentru care politica e un fel de reglare de conturi între bandele mafiote) ce au drept umbrelă popularitatea lui Stolojan. E greu de spus cum vor constitui aceștia un partid și cît va fi de puternic, în cazul în care vor reuși să se substituie PNL în cadrul Alianței. în acest context, spaima multor liberali autentici și indeciși în acest război este îndreptățită pentru finalitatea proiectului: un mega-partid, tutelat de Traian Băsescu, cu niște elemente liberale, fără personalitate, arondat unei internaționale populare. dent, strategia platformiștilor nu există pe termen lung, de aceea poate fi adaptată. Ei d

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!