Realități nefardate

Cîinele de pază al democrației

O casă fără uși, fără ferestre. O curte mică și o poartă închisă. După cum v-ați dat seama, casa cu pricina este goală, pustie, părăsită. Poarta e, cum spuneam, închisă, iar în curtea cea mică – un cîine. Latră la trecători și rabdă de foame. Din cînd în cînd, vine o persoană, intră în curte și-i mai aruncă cîinelui cîteva resturi și cîteva oase. Cîinele crede că are o responsabilitate, și latră. Instinctul, dar și inerția de a lătra, i-au rămas. în realitate, acesta păzește o casă părăsită. Stăpînii sînt plecați la vila cea nouă sau în străinătate.
Oare acesta să fie „cîinele de pază al democrației românești” actuale?! Acesta este, cu siguranță!
în țările civilizate, oamenii – sau trecătorii, dacă vreți – iau atitudine. Fac mitinguri, demonstrații, împart fluturași și manifeste celorlalți trecători. âl ajută și pe cîine, evident. Și cîinele îi ajută pe ei. în țările civilizate, cîinele păzește o casă locuită, plină de viață. în România, cîinele se iluzionează. Trecătorii nu fac decît să treacă – indiferenți, egoiști, înfricoșați. în loc de vreun os, din cînd în cînd îi mai aruncă cîinelui doar cîte o înjurătură sau îl scuipă printre șipcile gardului, atunci cînd sînt luați prin surprindere și speriați de lătrături.
Presa românească scrie, dezvăluie, lansează păreri și opinii, analize și comentarii. Televiziunile românești – la rîndul lor -, arată cîte ceva din realitățile noastre, discută despre ele, și cam atît. Și toată această situație e din cauză că mass-media românească nu este ajutată de către populație. Nici un stat și nici o instituție de-a sa nu pot funcționa normal dacă nu sînt susținute de către populație – prin activism, prin declarații publice, prin întruniri frecvente ale cetățenilor conștienți și responsabili. Susținerea unui stat și a unei instituții se fac, în cele mai multe cazuri, prin opoziția populației la adresa măsurilor injuste și incorecte. Din acest punct de vedere este ca și cum populația României nu ar fi statalizată – ca să parafrazez situația unui stat în care Biserica oficială și majoritară este cea creștină, dar populația nu ar fi creștinată. Ce poate să facă presa într-o țară în care populația este inertă, indiferentă, egoistă, înfricoșată? Nimic, evident. Ziarele dezvăluie cazuri grave, expun opinii și se iluzionează că se bucură de libertatea presei, a cuvîntului, a opiniilor. Chiar să fie vorba despre o libertate reală? în nici un caz! Singurul drept real și singura libertate reală a presei românești actuale sînt cele care îi permit acesteia să-și facă iluzii, iar în anumite cazuri să-și „plimbe coada pe sus”. Presa „latră”, dar democrația românească este o casă goală, pustie. Și fără ecou…
încă din 1990 adevărata democrație nu prea a fost primită în România, iar în locul ei a rămas doar o umbră. Nu numai populația nu are absolut nici o putere, dar – ne-am convins de acest lucru – nici clasa politică nu are nici o putere. Aceasta din urmă are „puterea” doar să fie coruptă, să se bucure de privilegii și… să cunoască faptul că nu are nici o putere.
Se comentează, adesea, că una dintre cele mai importante libertăți cucerite în decembrie ’89 sînt alegerile libere și democratice. Haideți să fim serioși măcar odată și să nu ne mai lăsăm duși de nas de către absolvenții Universității de Șmecherie din București!
în ziua alegerilor oamenii fac o plimbare, trec pe la secția de votare, uneori chiar stau la coadă – și votează. Păi, exact același lucru îl făceau oamenii și înainte de 1990, în perioada comunismului ceaușist. Exact același lucru! Iar rezultatele, după votare, sînt „identice și sinonime” cu cele stabilite mai înainte (vezi, de pildă alegerile din ’96); cei care știu, pricep ce spun aici, ceilalți să mai aștepte.
în privința celorlalte drepturi și libertăți democratice, lucrurile stau exact la fel ca înainte – adică, dacă cineva iese în stradă să protesteze sau să împartă manifeste, se trezește înconjurat de forțele „de ordine” și este acuzat de… tulburarea liniștii publice, de sfidarea autorității.
Na, poftim! Exact ca înainte de 1990! Faptul că, înainte, posibilul protestatar era încarcerat, iar acum este „doar” amendat cu întregul său salariu pe cîteva luni, nu schimbă cu nimic realitatea.
Mircea Badea, la una dintre emisiunile sale, lansa o vorbă edificatoare: cei care conduc România – pe care nu-i cunoaște nimeni, și cei CU CARE se conduce România, aceștia din urmă reprezentînd clasa politică. Libertatea și democrația, în cazul României cel puțin, sînt – la ora actuală, foarte fragile. Doar o umbră de se va pune la un moment dat asupra Occidentului și asupra Statelor Unite – și România se va umple, ca în anii ’50, de canale și de închisori. Evident, nu pentru cei care-și jefuiesc propriul popor, ci pentru ceilalți! (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!