1 Decembrie pe uliță

Departe de lumea orașului, sătenii din comunele Bacăului nu au asistat nici la parade militare, nici la depuneri de coroane de flori la monumentele eroilor. Un raid prin mai multe sate ne-a demonstrat că fiecare sărbătorește ziua României fie în familie, fie la muncă sau cu prietenii, la cîte un pahar de bere la bufet sau chiar în poarta cîrciumei. Cei care se simt patrioți și-au cumpărat steagul României și l-au pus la porți. Alții nici nu au vrut să audă de o asemenea sărbătoare.

Am trimis steagul României în America

în comuna Traian, soții Elena și Vasile Mărmureanu s-au trezit odată cu zorii și și-au înălțat steagul României deasupra porții gospodăriei. Vasile, capul familiei, susține că așa face de ani buni, la fiecare 1 Decembrie. „Am fost la primărie și l-am rugat pe primar să-mi dea și mie un steag. Primarul m-a refuzat categoric, motivînd că nu are. Așa că m-am enervat și m-am dus la Bacău. De la prima librărie care mi-a ieșit în cale am cumpărat un steag”, a explicat omul. Soția sa ne-a spus că a cumpărat stegulețe mici, pentru toată familia. „Fiica mea e asistentă medicală în America. Am cumpărat pentru ea, ginere și nepoței stegulețe românești. Le-am dat să aibă și ei ceva românesc în America”, ne-a zis Elena Mărmureanu. Aceasta ne-a dezvăluit chiar și surpriza pe care vrea să i-o facă fiicei sale de Crăciun. „Cînd am fost în America la copii, am rămas mirată cînd am văzut că oamenii de acolo au o zi din an cînd se îmbracă la serviciu ciudat sau așa… mai nostim. Ginerele meu și-a luat în picioare un pantof de-un fel șI altul de alt fel, un ciorap roșu și altul albastru, o haină fară mîneci. M-am crucit cînd l-am văzut cum iese din casă. Atunci m-am hotărît să le cumpăr cîte un costum popular românesc, ca să se îmbrace și ei ca oamenii. Cu siguranță, acesta va fi darul meu pentru ei de Crăciun”, a recunoscut femeia.

„Geneva” a pictat stîlpii de la gard

Am făcut cîțiva pași și am dat cu ochii de familia Vasile Popa. Omul ne-a arătat că stîlpii porții casei părintești sînt vopsiți, de ani buni, în culorile drapelului. Ba mai mult, și stîlpul de telegraf din curte e tot tricolor. „Tata era mare patriot! Toată lumea îi zicea «Geneva». Era un mare iubitor de istorie. Cum îi călca cineva pragul porții, cum îi vorbea despre Tratatul de la Geneva. De aici i s-a tras și porecla. Nu s-a liniștit pînă nu a vopsit în roșu, galben și albastru și stîlpul de curent electric. Și eu mi-am pus, la poarta mea, acolo unde stau cu soția, un steag! Cred că de la tata am moștenit patriotismul ăsta! Nu vă spun ce scandal am avut cu soția! Ea nu dorea așa ceva nici în ruptul capului. Se gîndea că vor rîde vecinii! «Atîta rău!», am zis eu. Steagul ăsta îl am de la niște amici. Odată, după ce am mîncat ciolan de porc cu fasole, unul dintre ei mi-a făcut cadou steagul țării. De atunci, îI pun la poartă la fiecare 1 Decembrie!”, ne-a mărturisit omul. Mama acestuia ne-a mai zis că soțul său „era cît p’aci să vopsească și gardul în culorile steagului, dar am țipat la el și s-a calmat!”.

Seara, tinerii din sate așteaptă balul

în satul Zăpodea, Valentin Burcă se arată fericit că e 1 Decembrie. L-am găsit muncind. Omul are o moară, la care vine tot satul să macine porumbul. „Beau, mămînc, mai dau cu var, macin grăunțele astea și, pe seară, plec la bal”, ne-a dezvăluit acesta planul său pentru întreaga zi. „Trag acum, ziua, că seara vreau să dansez!”, a zis omul. Alături de el au venit alți doi tineri, ca să îi dea o mînă de ajutor și să termine mai repede treaba. „Nu prea sîntem bărbieriți, dar pînă diseară ne aranjăm noi!”, ne-a zis unul dintre prietenii săi.
Cîțiva kilometri mai încolo, vreo zece muncitori săpau din greu la un șanț. I-am întrebat cum sărbătoresc Ziua Națională a României, însă oamenii, rupți de oboseală, parcă nu ne-ar fi auzit. „Muncim, muncim, muncim! Așa e la patron, dacă vrei parale! Ce zi e azi? A României? O fi, nu prea ne interesează!”, ne-a aruncat unul dintre ei în cele din urmă.

Primarul de Roșiori, „la datorie”, în magazinul fiului

Primarul comunei Roșiori, Petru Mihai, pare convins că oamenii nu mai simt sărbătorile, așa cum era cîndva. „înainte, partidul dicta. Acum, nu mai dictează mai nimeni și oamenii nu au inițiativă. Nici primăria, nici școala, nici biserica nu mai organizează nimic! Fiecare muncește acasă, ca într-o zi normală. Eu mai vînd aici, că e magazinul fiului meu”, a explicat primarul Mihai. Șeful de post al comunei e mulțumit că, de cîteva luni, nu mai sînt evenimente nedorite. „înainte, se mai furau animale sau lemne. Acum, sînt luni bune de cînd nu a mai dispărut nici măcar o găină! Sper că noaptea asta am să stau liniștit și nimeni nu o să se îmbete sau o să facă scandal de ziua României”, ne-a zis Petru Ionașcu, șeful de post din Roșiori. Cea mai activă persoană din sat s-ar fi zis că e Mădălina Milea, o fetiță în clasa a II-a. Aceasta dădea cu mătura de zor, în fața sediului Poliției. „Eu locuies aici, lîngă poliție. Mama mi-a zis să mătur în drum, iar eu fac curat și în față la poliție”, a spus fetița. Am întrebat-o dacă azi a făcut ore la școală și ea ne-a întors-o că a spus „doamna să nu venim”, dar nu știe de ce. „Chiar nu știu ce e azi! Atîta doar, am fost anunțați să nu venim la școală”, a spus copila.
Zeci de copii se jucau pe ulițele satelor. Unii făceau castele din praful adunat de pe ulițe, alții scoseseră din curți bicicletele. Mihăiță și Mihaela se jucau cu Bobo, un cățel găsit „la deal”. în Tisa Silvestrii, oamenii beau bere la poarta birtului din sat. „Eeee, e cald afară! Mai bem cîte o bericică, aici, la aer curat! Doar e 1 Decembrie! Nu e păcat să stăm înăuntru?”, se întreabă Ion Circea, un localnic. Soția sa, Frăsîna, susține că se mai odihnește și ea, măcar acum, cînd e sărbătoare, că doar i-au „ajuns 25 de ani de muncă la CAP”.
Soții Gabriela și Nae Zlate așteaptă cursa să îi ducă acasă. Ca să nu stea în picioare, s-au aciuat în cîrciuma din sat. „Am fost la părinți și acum mergem la noi acasă. Imediat ne ridicăm, că trebuie să vină autobuzul”, au spus ei într-un glas. Ca să treacă timpul mai ușor, oamenii și-au luat cîte o bere, iar fiului lor de doi ani, un suc. Par veseli, mai ales că la boxele din cîrciumă răsunau manele.

La mănăstirea Buna Vestire, maicile se roagă și muncesc

Cele 16 maici de la mănăstirea Buna Vestire munceau din zori. „Ieri, a fost sărbătoare. Azi, e o zi normală pentru noi. Ajutăm la construcția mănăstirii, îngrijim curtea, ne rugăm și repetăm colinde. Am început ziua cu Sfînta Liturghie. Avem grijă de sera de flori din curte”, ne-a explicat Teoctista Ungureanu, maica stareță a mănăstirii.
Am pornit spre Bacău. Din mesul mașinii, pare o zi ca oricare alta. Nici un fast, nici o serbare sau vreo ceremonie. La mormintele eroilor, doar frunze uscate și flori ofilite. Numai nenea Tache, care a ieșit dintr-o crîșmă de la intrarea în Bacău dinspre Traian, urlă cît îl ține gura: „Eu am fost cizmar! Acum, de ziua României, m-am dichisit. Mi-am luat pantofi noi, am fost la coafor și mi-am facut manichiura!” (Olimpia FILIP)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!