Reîntoarcerea la origini

Probe și învățături

• conținutul Cărții a III-a din „Rohonczi Codex”

Din totalul de 47 capitole ale acestei cărți, două au o valoare inestimabilă pentru cunoașterea gîndirii și modului de organizare a românilor în perioada istorică fals și tendențios apreciată de pseudoistoricii șovini și falsificatorii trecutului național al poporului român ca fiind „o necunoscută”, acesta fiind format ca o etnie unitară și creștină pe spațiul geografic strămoșesc, mult rîvnit și revendicat de către vecinii hrăpăreți și lipsiți de orice noțiune de dreptate istorică. Capitolul XXI, intitulat în mod semnificativ „Proverbe și învățături”, demonstrează talentul și capacitatea creatoare a românilor, prezenți și activi pe toate tărîmurile muncii umane pe vatra strămoșească. Cîteva exemple confirmă afirmația noastră: „Iuțeala ta, Aradul de rătăcitori scapă. Pentru Dacia, Muntele pămîntului să fiu. Ați biruit – mergeți uniți! Lăcomia, lovitură înșelătoare. Unirea dă hotărîre. Fii treaz în apărare, cursele în față lovesc. Adormirea timpului aduce neplăcere. Necumpătarea este neroditoare. Adormirea, să nu primești să acopere unirea șoimului”. Comentariile asupra acestor creații strămoșești care exprimă înțelepciune sînt de prisos și inutile, deoarece sînt rezultatul gîndirii omenești. Alt capitol asupra căruia ne-am oprit este „Cîntecul de luptă al blakilor”. Asupra acestui text, însoțit de melodie, și-a spus cuvîntul prof.univ.dr. Gheorghe Ciobanu, expert în problemă.
Cuvintele sale exprimă marile necesități ale blakilor din acea epocă istorică și anume: unitatea organizatorică, lupta curajoasă, îndrăzneala, curajul, subordonarea față de conducătorul blakilor, Vlad”, cel care avea obligația „să lovească biruitor” asupra dușmanilor agresori din vest și din est. în text se găsesc și expresiile pline de înțelepciune pentru toate generațiile de români: „Eu strig pentru neam să mergi, biruiește!; neamul curajos înaintează”… Continuu jură statornic urmașii să trăiască „…biruința să trăiască”. Termenii folosiți demonstrează caracterul autohton, „blak”, al întregului „cîntec” și al mijloacelor în care a fost redată melodia în cauză. Ambele capitole demonstrează evoluția unei culturi a dacilor, a scrisului propriu, pe care le-au preluat și dezvoltat românii după formarea lor ca neam. Manuscrisele lăsate de contele Marsigli, păstrate la Biblioteca Universității din Bologna, aduc unele contribuții în această privință și întregesc informațiile științifice în această direcție.
Celelalte capitole reliefează activitatea politico-militară a blakilor singuri, sau aliați cu bizantinii, discuțiile diplomatice, alianțele, vizitele, întîlnirile pe care le-a avut conducătorul românilor în această perioadă. Nu lipsesc informațiile referitoare la activitatea celui mai apropiat colaborator și susținător al statului blakilor, mitropolitul țării. Informațiile scrise și cele oferite de miniaturi îl prezintă pe domnul blakilor drept om credincios în Dumnezeu. Miniaturile îl prezintă de cinci ori în poziția de om care se roagă la Dumnezeu, în diferite împrejurări.
Conducătorul blakilor a desfășurat o vastă activitate diplomatică, personal și împreună cu colaboratorii săi. Astfel, miniaturile îl prezintă ca pe unul ce s-a întîlnit de cinci ori cu împăratul Alexie I Comnenul. în total, Vlad, așa cum rezultă din textul scris, a primit 18 solii. între acestea a fost și una a ungurilor, venită pentru a solicita ca Vlad să nu se unească cu germanii în anul 1095 și să promită ajutor înșelător împotriva „năvălitorilor de la Răsărit”. Vlad a fost solicitat să apere poporul condus de el „de sosirea neplăcerilor… că strigăt de șoim ucis nu e plăcut… să biruiești mai ales rătăcitorul ce așază năvălire… să fi încheietor de pace, credința să fie sporită, prielnică… Depărtează lăncile apusene neatîrnate, desfrînate, unite ție… Victorioși cu folos încheind tratat. Hotărăște, ție strigăt de șoim, unit ești, să urăști pe occidentali… să-i lovești!”. Așadar, primejdiile occidentalilor sînt hotărîte pe Tisa! „Aducător de nenorocire, occidentalii spre Ineu, unire vădesc! Cu hotărîre la Ineu să pleci mai repede, uniți mai ales!”… să înfrunți „călărimea rătăcitoare… pe nestatornici”. Vlad a fost chemat să fie pretutindeni biruitor: „la Dridu… la Mare”; să „bată atacarea noastră” pentru apărarea țării și a neamului.
în timpul conducerii sale, Vlad a primit două corespondențe și a expediat una. Vlad, diplomații și oștirea sa au ascultat cinci cuvîntări rostite de împăratul Alexie I Comnenul, opt susținute de către mitropolitul blakilor, alte două ale căror susținători n-au fost arătați. Rezultă clar că arta oratoriei era în floare și folosită frecvent de către conducătorii blakilor și aliații acestora, bizantinii.
Mitropolitul populației blake nu era un om închistat în limitele canoanelor. Acesta era prezent oriunde situațiile periculoase, provocate de agresorii perfizi și dușmănoși amenințau unitatea și integritatea neamului care-l promovase în fruntea sa. Demnitarul religios blak contribuia la pregătirea spirituală și patriotică a oștirii blake. Cuvîntările și binecuvîntările acestuia au însemnat o contribuție importantă la formarea apărătorului de neam și țară. Demnitarul ortodox a reprezentat cu cinste și demnitate interesele blakilor în misiunea diplomatică la împăratul și patriarhul Constantinopolului.
Situația reală de pe spațiul geografic populat de români fără nici un fel de întrerupere demonstrează totala lipsă de pregătire științifică, precum și o lipsă de respect față de adevăr și poporul român dovedite de Ferenc Pozsony prin cartea sa „Ceangăii din Moldova”, lucrare publicată în scopuri propagandistice, diversioniste, șovine, mincinoase și provocatoare. Rohonczi Codex arată clar și precis organizarea bisericească ortodoxă continuă și permanentă la românii trăitori permanent pe pămîntul Daciei, Moesiei, Panoniei și celelalte pămînturi strămoșești asupra cărora acest pseudoistoric a avut îndrăzneală să nege drepturile incontestabile ale neamului românilor.
Miniaturile existente în cuprinsul acestei părți din Rohonczi Codex întregesc într-un mod armonios și concludent informațiile și precizările scrise. Acestea reprezintă: munții și pădurile pămîntului românesc, solicitări de colaborare militară româno-bizantine și viceversa, linesul de apărare de pe Cîmpia română construit în perioadele anterioare, luptele duse de români pentru apărarea Ticinei (Vicinei), acțiuni de înștiințare și mobilizare a populației românești la lupta împotriva năvălitorilor, nestatornicilor și jefuitorilor vecini, plecarea la luptă din zonele muntoase, deluroasă și de cîmpie ale pămîntului românesc, primirea de către Vlad a cruciaților germani, aspecte de colaborare cruciato-românească și bizantino-românească, scene care evidențiază agresiunile săvîrșite asupra pămîntului și poporului român din părțile estice și cele vestice, mesajele împăratului bizantin adresate lui Vlad, jurămîntul prestat de acesta, prezența mai multor solii blake la împăratul de la Constantinopol, cetatea de la Dridu și modul de apărare a acesteia, binecuvîntările acordate de către mitropolitul țării. Acestea mai prezintă simboluri agrare, creștine și chiar scene importante din viața de familie a conducătorului blakilor, ca și botezul fiului lui Vlad.
Rezultă clar că această carte reprezintă partea cea mai importantă din Enciclopedia românilor din sec al XI-lea. (Prof.dr. Dumitru ZAHARIA)e sosirea neplăcerilor… că strigăt de șoim ucis nu e plăcu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!